de Radu Puchiu

TL;DR Elon Musk va conduce Departamentul pentru Eficiență Guvernamentală în noua administrație Trump, inițitivă pe care noul președinte american o denumește „Proiectul Manhattan al acestei ere”. În contextul alegerilor din România, numele lui Ilie Bolojan vehiculat ca viitor Prim-Ministru își dorește să răspundă aceleiași preocupări a eficienței administrației publice. Îndrăznesc în cele de mai jos să identific asemănări dar și deosebiri de abordare pe care le întrevăd dar, mai ales, să arăt că ce se întâmplă în SUA trebuie să preocupe administrația publică din România.

O să încep cu un citat din serialul britanic „Yes, Minister” – vi-l recomand cu căldură: „Publicul habar n-are ce înseamnă risipirea banului public, noi suntem experții”, spune Sir Humphrey, un soi de Secretar General al Guvernului în serialul mai sus amintit.

Pe cât de amuzant spus, pe atât de adevărat. De foarte mult timp, alocarea resurselor statului a fost o necunoscută pentu pentru publicul larg. Nu trebuie ca lumea să citească Daron Acemoğlu și a lui „De ce eșuează națiunile” ca să îți dai seama ca om simplu că eșichierul politic vine la guvernare cu dorința de dirija (ca să nu spun extrage) cât mai mult din banii publici. Poveștile care mai apar prin presă sau cazurile care ajung în justiție vin mai degrabă să confirme publicului o stare generală de fapt nu o excepție.

Administrația publică a înțeles și ea care e rolul său: să se opună atât cât să nu fie responsabilă dar să nu încurce prea tare ca să nu fie înlăturată din flux. Pentru toată lumea – și public, și administrație, și politic – conversația despre eficiență a guvernării nu trebuie să existe pentru că încurcă pe toată lumea. Publicul, pentru că nu înțelege exact ce să schimbe, administrația, pentru că nu-i schimbă statutul, politicul, pentru că ar încurca „dirijarea”.

Într-o astfel de lume, un om politic ales care să nu „dirijeze” alocări de bani publici, care să pună problema eficienței aparatului administrativ și care să livreze rezultate ușor de înțeles pentru oameni, e ceva rar.

Acolo unde mediul privat merge foarte bine și statul nu-l încurcă, cât de mare e aparatul administrativ și ce face el nu prea e de interes pentru public. Dacă la noi „sunt prea mulți oameni în administrație” prinde ca narativ, în SUA nu cred că e subiect important.

Și atunci de unde importanța post-alegeri a subiectului? M-aș uita la două lucruri care converg: primul este dorința lui Trump de a elimina din administrație mulți oameni care îi pot încurca birocratic planurile (e o lecție învățată din primul mandat). Al doilea e legat de Elon Musk – aici o să insist mai mult.

În dialogul avut cu Salim Ismail acum ceva vreme – cred că găsiți episodul pe Upgrade100 – spunea că marele atu al lui Musk este de a înțelege ce este exponențial și de a ținti corect pe această curbă a dezvoltării unor tehnologii. De la Tesla la SpaceX, toate au părut idei nebunești la început pentru că pe acea curbă de care vorbeam inițial dezvoltarea este destul de plană. Până când brusc o ia pe o pantă foarte asecendentă. Meritul său e să le fi anticipat, cum spuneam.

Apoi, observ tot de departe o așezare mai strategică a unor demersuri – preluarea Twitter este momentul în care el pariază pe Trump, după mine. Alegerea lui Trump înseamnă în opinia mea o aliniere strategică de putere între stat și marii coloși tehnologici americani. Celebrului c„omplex militaro-industrial” i se adaugă cel tehnologic, dacă vreți. Cred că Musk a văzut asta venind și a pariat corect. Cred că în această cheie trebui privit efortul (cvasi-ciudat) de înființare a Departamentului pentru Eficiență Guvernamentală.

E mult mai strategic decât pare poate la prima vedere. Nu cred că eficiența cheltuirii banilor publici îl mână pe Elon Musk ci mai degrabă un aparat administrativ diferit, necesar noului complex sau noului rol pe care America vrea să îl joace. Și cred că cel mai important va fi accesul la date și la analiza lor.

Posibil să greșesc dar cred că e una dintre marile mize ale lui Musk. Analiza de date la volume mari despre procesele administrației nu are cum să nu arate ineficiență. În primul rând pentru că nu pentru eficiență a fost creată birocrația și pentru rolul ei de filtru. Apoi pentru că e un organism care așa își justifică alocarea de resurse – mai multă birocrație e singura speranță de alocare de fonduri și spre administrație.

Mă întorc pe meleaguri românești. La fel ca în SUA, nu eficiența administrației ne roade. Colateral, credem că eficiența acesteia (poate și transparentizarea alocării de resurse) va duce la o micșorare a extragerii din zona politică. Nu putem să stăvilim acolo și încercăm cu unealta asta numită administrație. De aici îmbrățișarea ideii ca Ilie Bolojan să fie Prim-Ministru. Credem că le poate rezolva pe toate – va face un aparat suplu, va duce către rezultate concrete și nu va „extrage” sau „dirija” bani publici unde nu e cazul.

Aici mărturisesc din experiență proprie – dl. Bolojan mi-a fost șef direct la SGG – că este unul dintre puținii oameni chiar așa – preocupat de eficiență, foarte adânc pătruns de misiunea sa publică.

Pauză de o mică povestioară aici: în primele zile de Secretar General a început un tur al birourilor din Palatul Victoria, lucru extrem de neobișnuit pentru anul 2007 (cred că și pentru azi). A intrat într-unul dintre birouri și a întrebat „Dumneata ce faci aici, acum?” „Știți, lucrez la departamenul X, noi avem atributii Y, fișa de post etc.”, a venit un răspuns oarecum standard chiar dacă marcat de surprinderea de a fi întrebat. „Eu altceva întrebam, ce faci în acest moment, la ce lucrezi acum? Arată-mi!” Blocaj total, vă dați seama.

Acesta e genul de conversație pe care cei mai mulți nu o doresc în administrație. Pentru că e greu să fii ocupat 100% din timp. Ilie Bolojan, știe asta cu experiența de sector public, în partea cealaltă, Elon Musk știe la ce date să se uite.

Pentru Ilie Bolojan o reducere a cheltuielilor cu personalul înseamnă mai mult la investiții – lucru absolut necesar dacă vrei să ai rezultate (sau cum amuzant o spunea Mihai Jurca, City Manager la Oradea acum, „poți fi la fel de ineficient cu jumătate din oameni” (self promo aici – vezi ultimul episod din Digitalination pe scena IQ Digital Summit Oradea). Și cred că publicul larg își dorește un astfel de efort. Numele Bolojan îl face și credibil.

Doar că nici administrația, nici politicul nu ar vrea să se vadă într-o oglindă a eficienței proceselor sau într-una a unei analize de date. V-ați întrebat vreodată cât costă elaborarea unui act normativ? Câte man-hours plus overheads , ca să vorbesc în limbaj corporatist, sunt necesare? Câtă hârtie, benzină, curent sunt necesare? Ați vrea să știți? Ar vrea să știți?

Dl. Bolojan e unul dintre oamenii alături de care aș lucra oricând. În termeni de așteptări sunt însă sceptic. Pe ansamblul actual nu cred că va fi mai mult decât o poză necesară unei creșteri în număr de voturi. Sper să mă înșel. Dacă totuși s-ar întâmpla să fie Prim-Ministru, aș milita pentru un singur lucru – date. Analiză de date, expusă transparent. Pentru că în contextul unei opoziții și a administrației și a politicului singurul aliat posibil e publicul.

Un aliat neașteptat poate va fi Musk. Agenți AI vor prelua rapid multe dintre procesele guvernamentale americane – algorithmic government e pariul meu. Asta va crea un val imposibil de ignorat, inclusiv la noi. Chiar dacă va veni mai târziu, tot va veni. Oricât de anti-tehnologie vom fi atunci. Ca mediu politic și administrativ, m-aș uita mai atent la ce se întâmplă în SUA. Dacă zona publică ar înțelege ce vine ar începe să o preocupe ce și cât din ceea ce face poate fi automatizat și ce rol va avea „în noua economie”.

Sau, ca în orice organizație, poate alege să nu facă nimic. „Ce vorbești, domnule, sateliți de comunicații privați puși pe orbită de rachete private? Nu o să lase NASA să se întâmple așa ceva”. Hai să lăsăm lucrurile cum sunt. Răul pe care îl știm e mai bun decât binele pe care nu-l cunoaștem.

Sau cum același „Yes, Minister!” îl spunea: „(În Guvern) Dacă lumea nu știe ce faci, nu știe nici ce faci greșit”.

Hai să vedem cine ajunge mai repede la Palatul Victoria – Elon Musk sau Ilie Bolojan?