Piața Unirii este după mine unul dintre cele mai importante puncte de legătură din București, joacă un rol semnificativ în dinamica urbană a capitalei. Are și încărcătură istorică demnă de luat în seamă. Totuși, în ciuda importanței sale funcționale, Piața Unirii nu a ajuns să reflecte potențialul său simbolic. Mental, pentru bucureșteni înseamnă mai degrabă locul cu blocaje de trafic decât una dintre piețele care dau personalitate orașului.

Nu, nu e despre planșee ci despre ceva mult mai ambițios. Aveți răbdare cu mine!

În cadrul Planului de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD) pentru București-Ilfov, sunt propuse mai multe intervenții care vizează infrastructura și mobilitatea din această zonă. De exemplu, traversarea cu linie de tramvai, refacerea infrastructurii subterane sau construcția unui pod peste Dâmbovița în zona Șelari – Palatul de Justiție.

Dar Piața Unirii nu este doar un nod central de mobilitate, ci un spațiu public cu un potențial uriaș de a redefini identitatea urbană a Bucureștiului. Deși intervențiile propuse în PMUD abordează probleme esențiale, precum reabilitarea infrastructurii subterane și facilitarea fluxului de transport, nu există o viziune care să transforme acest loc într-un reper arhitectural și cultural.

De aceea, pentru ca Piața Unirii să devină cu adevărat „inima orașului,” este necesară, după mine, o abordare mai ambițioasă.

Dacă aș fi Primar General (nu sunt și nici nu vreau dar e mai ușor de înțeles argumentația și rolurile), m-aș duce fără timiditate la Foster & Partners și le-aș propune acest proiect – de regândire a Pieței Unirii ca landmark al Bucureștiului viitorului, ca loc principal de întâlnire al bucureștenilor, cu rezolvarea problemelor de traversare, inclusiv a râului.

De ce? Păi, pentru că e cea mai mare firmă de arhitectură din lume. Proiecte? Nenumărate. Premii, la fel. De la favoritul meu – noua clădire a Parlamentului German (cea din imagine – serios, musai de vizitat!), la celebrul sediu Apple din Cupertino, absolut minunata rezolvare de la British Museum sau Milenium Bridge din Londra sau uriașul aeroport din Beijing. Las câteva link-uri pentru a vă face o idee dacă nu le știați deja.

Cu experiența lor vastă în revitalizarea spațiilor urbane, ar putea contribui semnificativ la redefinirea Pieței Unirii într-un mod care să îmbine funcționalitatea cu o estetică îndrăzneață. Implicarea lor ar putea aduce o viziune arhitecturală care să transforme Piața Unirii într-un spațiu central modern urbanistic, care să reflecte aspirațiile unui oraș european de talie mare (știți obsesia mea cu a juca în liga mare).

Mai e ceva. Foster & Partners sunt lideri în ceea ce privește arhitectura sustenabilă. Cred că nu ne-ar strica un exemplu de top de infrastructură verde și soluții care să reducă impactul asupra mediului. Prin efect, fingers crossed, Bucureștiul ar putea adopta o abordare mai durabilă, cu impact pe termen lung asupra calității vieții în oraș.

Dar poate cel mai important este că o astfel de colaborare are potențialul de a atrage atenția internațională asupra Bucureștiului. Proiectele semnate de Foster & Partners au devenit simboluri ale orașelor în care au fost realizate, contribuind la imaginea lor globală. Un proiect de asemenea amploare în Piața Unirii ar transforma Bucureștiul într-un pol de interes arhitectural, atrăgând nu doar turiști, ci și investitori în domeniul urbanismului și arhitecturii – aceia în care sper că Primarul are încredere.

De ce sunt importante toate acestea. Pentru că dincolo de costul proiectului în sine, există un efect multiplicator demn de luat în seamă. Să îți treci în portofoliu ca firmă românească de arhitectură sau construcții că ai lucrat pentru Foster, it’s huge, vorba lui Trump (da, poți pune condiții de acest tip în negociere). La fel pentru oraș – am scris despre ce a însemnat Muzeul Guggenheim pentru Bilbao -sunt miliarde bune aduse orașului, nu cred că e de ignorat.

Mi-ar plăcea ca Primarul meu să se bată pentru așa ceva. Mi-ar deveni erou. Și fără buldozer

P.S. Anticipez o reacție despre cât o să coste, cât o să dureze și cum o să se facă cu atâtea instituții implicate. Las tot în comentarii regândirea Trafalgar Square tot de către Foster & Partners. Găsiți acolo gândire urbanistică din aia adevărată, fazare, pentru a afecta cât mai puțin orașul, și lucrul cu 180 (!) de instituții. Cred că se descurcă și cu Bucureștiul.

P.P.S – Daniela Vișoianu, da, sunt bine