Lung dar am nevoie de un pic de ajutor.
Sunt mulți oameni care m-au marcat prin interacțiunea cu ei dar zilele astea mi-au venit în minte trei dintre ei. Îi iau pe rând.
Inginerul german
Pe la sfârșitul anilor ’90, un coleg de muncă, inginer german, cum ziceam, mi-a zis ceva ce mi-a rămas în minte legat de experiența lui în România: „Sunteți oameni foarte creativi și muncitori dar prea preocupați de câștig imediat în dauna unuia pe termen lung. Pentru un leu mâine voi refuzați 100 peste o lună. Și asta se vede în multe lucruri mărunte: uite cum vă înghesuiți la semafor încercând să câștigați câteva secunde, chiar dacă asta va încurca mai multă lume și, făcând asta, de fapt, nu faceți decât să încetiniți traficul, pe când, respectând regulile, ați putea merge cu toții mai bine.”
Era o observație din afară. Puteam într-un bun stil românesc să-i zic „bine că ești tu deștept” dar avea prea mare dreptate ca să-l contrazic. Oricum, mi-a rămas în minte. Și de atunci nu m-am mai înghesuit la semafor.
Arhitectul bătrân
Mi-a respins schițele de nenumărate ori, eram exasperat. Cred că era o temă legată de un produs și încercasem nenumărate texturi și forme. Nimic nu era bine. Și se vedea că îi face plăcere să mă chinuie. Și ce mă supăra mai tare era că aproape nici nu se uita la ce făcusem. În cele din urmă, m-a luat deoparte și mi-a zis: „Greșești. Și eu am suficientă experiență să văd asta de la prima linie pe care o așterni pe hârtie. Design-ul nu e despre formă. Este în primul rând despre structură, despre logică. Apoi vezi cum le îmbraci. Pune-ți mai multe întrebări, nu te repezi să desenezi: ce componente are, ce scop au, care sunt legăturile dintre ele, ce aduci bun pentru funcțiunile respective, cum se vor fabrica sau asambla, cine le va utiliza… Ai un fir logic și o poveste. Dupa aia le îmbraci”. Și de atunci am învățat să înțeleg structural ce se întâmplă, să nu privesc doar forma.
Prietenul plecat
Rar un spirit mai viu și o persoană mai activă, dornică de a schimba lumea și ce se întâmplă în România, implicat, pasionat, nu naiv ci așezat, calculat, gândind strategic. O bucurie să lucrez cu el. Într-o zi nu s-a simțit bine și a avut nevoie de medic. S-a dus singur la Urgențe dar era prea tânăr ca cineva să-l ia în seama, mai ales că era pe picioare. A făcut stop cardiac acolo, nu l-au mai putut salva… Dincolo de șocul produs, am învățat că nu pot să am o bulă perfectă într-un stat imperfect, că privim limitat corupția doar la obținerea unui folos – efectele ei se extind mult dincolo de un gest în sine. Că nepăsarea (și a mea și a lor) poate ucide.
De ce acest moment de reflecție? Ei bine, sunt în fața unei alegeri complicate, de aia cer sfatul vostru.
România pe care mi-o doresc nu e nici pe departe ceea de acum. Nu sunt naiv să cred că se va întâmpla peste noapte dar sunt destul de experimentat să văd dacă e măcar pe direcția bună. Cu ochiul de designer, preocupat să-i înțeleg logica și mecanismele pentru a provoca o transformare ce va duce la o nouă formă, mai bună, îmi dau seama de problemele ei. Cu experiența de sector public, îmi dau seama și cum pot fi rezolvate, structural, multe dintre ele. Încă mai am energia să mă implic. Încă mai am dorința să o fac.
Dar… România este pe cale de a rata cele mai mari șanse pe care le-a avut vreodată în istoria dezvoltării ei. Pentru că ne înghesuim la 1 leu mâine. Pandemia a oferit cel mai bun moment/pretext de refacere, PNRR – cea mai bună ocazie de reformă, digitalizarea – posibilitatea de a accelera procesul. Totul e pe cale de a se transforma într-un mare șmen (scuze, n-am alt cuvânt) organizat. Pentru ca cei implicați să își facă niște bule perfecte în timp ce alți prieteni ai altor oameni vor muri cu zile în spitale nereformate. Și în care și cei din bulele lor perfecte vor ajunge în cele din urmă…
Așadar, serios, fără pasiune, fără emoție, marea întrebare: cât să mai aștept/am răbdare/lucrez la/mă implic pentru acest bine comun?
Nu e vorba de optimism sau pesimism. Strict rece, matematic, voi ce termen v-ați da? Ce ar trebui să se întâmple într-un an, să zicem, ca să îmi dau/ne dăm seama că direcția e bună? Ce ar trebui să se întâmple mâine?
Chiar m-ar ajuta să aud.
Mulțumesc!