Există un citat atribuit multor personalități care zice cam așa: cu cât mai mult înveți cu atât îți dai seama că știi prea puțin. În trenul meu asta s-ar traduce cu „degeaba ai carte că tot prost ești”. Pentru multă vreme, recunosc, n-am avut vreo problemă cu cât știu. Mereu prea puțin față de cât mi-aș dori dar totodată motivat să învăț mai mult.

Băi, de la un timp însă, e plin de oameni care știu. Tot. Și cumva încep cu adevărat să mă simt prost.

„Îți spun io cum stă treaba. Fii atent că e grea rău. A apărut studii care zice ce îți zic eu. Bine, lumea vorbea și înainte că simțea că e ceva în neregulă da’ acuma e științific demonstrat. Deci nu mă poate nimeni convinge pă mine că nu e așa. Să nu mă ia dă prost. Că e clar. Înțelegi?”

„Ce studii? Despre ce?

„Eh, na! Da’ a zis peste tot. Și exact așa spune cum îți zic. Tu îți dai seama? Că nu le-ar fi arătat da’ n-a avut încotro. E grea de tot. Și fii atent că se leagă toate. Că zici că n-are de-a face una cu alta da’ e toate uite așa mână în mână. Și de aia zic, e clar ca lumina zilei.

La punctul ăsta nu prea ai variante. Ori zici că îl crezi, ori ești de-al „ălora”.

Încerc cu manta: „Știi ce nu înțeleg eu. Dacă toți știu, cum se face că noi suntem tot aici în starea asta?”

„Păi, nu se vrea, de aia! Că nu suntem uniți și bagă râca între noi. Băi, eram departe rău dacă ne lăsa. Îți zic, e mafie.”

„Atunci ei sunt mai deștepți?”

„Eh, pă dracu’! Nu e mai deștepți dar e mai uniți, aia e!

Ce spune omul mai sus e ușor de învățat. Câteva fraze și știi. Tot. Orice subiect, orice detaliu, știi.

Nu mă credeți? E un studiu care zice că e așa. Da, a zis peste tot. Fii atent că e greu rău!…

Aș merge cu trenul non-stop