2009. Un film în care unul dintre candidații la alegerile prezidențiale lovea peste față un copil. Majoritatea alege să creadă că e un fals.

12 ani mai târziu, avem clipuri despre care știm că sunt false dar alegem să le considerăm adevărate – las articolul de mai jos spre lectură.

Discutăm despre unelte dar ignorăm problemele modelului de reprezentare. Ura (da, ura) care există și ne facem că e doar izolată este și despre sistem, nu doar despre unelte, fie ele Ai sau social media. Și aici e mult mai mult decât o discuție despre un nou contract social. Este despre un nou model de încredere.

„Tu ce manipulare alegi?” – cam asta avem în față. „Fake news-ul nostru e mai bine-intenționat decât al lor.” – e narativul tot mai des întâlnit. Asta sub promisiunea constantă a integrității și corectitudinii.

„Fake-ul nostru e cel mai real!” – a devenit idealul căutat.

Cum poți genera, așadar, un nou model de încredere într-o lume în care aproape nimic nu mai e real? Asta e o discuție pe care aș vrea să o port cândva.

Vorbim și despre unelte apoi

Să feikuiți bine!