Matei Bogdan
Publicat în 24 ianuarie 2023, 22:14 / 94 elite & idei

Radu Puchiu: Bit cu bit, mână cu mână

Radu Puchiu: Bit cu bit, mână cu mână

Scriu rar spre deloc de zilele naționale. Nu pentru că n-aș crede în valoarea lor istorică sau că nu „aș simți românește”. Mi se pare doar că tăcerea, reflecția e tot o formă de respect a zilelor acestea.

Azi scriu totuși dintr-o altă perspectivă. Mi se pare că „Hora Unirii” a devenit ce e „Singur acasă” pentru Crăciun – oare cum ar fi 24 ianuarie fără acest cântec? A devenit doar ceva de bifat…

Social media, schimbările de generație, frustrările tranziției, mai știu eu ce, au cam golit de conținut însemnătatea zilei. Simt mai degrabă dezbinarea decât acordul, separarea decât unirea. Nici nu vreau să mă gândesc ce sentiment profund patriotic ne-ar fi pătruns dacă nu era zi liberă.

Totuși, pe de altă parte, ca observator al vremurilor, cred că suntem în fața altui 24 ianuarie 1859. De data asta însă provocarea nu e unirea în interiorul granițelor. De bine, de rău, aia ține. Provocarea e de a uni o Românie de aici cu una din afară.

Poate că o să surprind dar pentru „unirea” asta eu nu văd reîntoarcerea celor plecați ca soluție.

„Firele” care îi țin în legătură cu țara există încă – că e vorba de părinți, rude sau prieteni, important e că sunt încă acolo, că avem cozi vara la granițe, că vin chiar și pentru scurt timp, contează. Există însă „fire” virtuale care au contribuit mai mult la această legătură. Că e vorba de messenger, facebook, whatsapp sau mai știu eu ce platforme, toate au ajutat ca legăturile să existe.

Din perspectiva asta România trebuie să construiască punți virtuale, bazate pe aceste legături. Invitații la legături cu locurile, cu istoria, dar și invitații la a fi parte din construcția și dezvoltarea țării.

O să ziceți că am o fixație cu soluțiile colaborative dar, dacă vorbiți cu cei de afară, constatați mai ales această dezamăgire dusă până la ură privind autoritățile românești și mediul politic tocmai pentru lipsa de deschidere și posibilitate de contribuție.

Eu am experiența directă cu programul de internship – câți studenți din afară au aplicat, dorința lor de a înțelege și ajuta, dorința de a-și dedica timp țării lor dincolo de program – toate astea sunt reale și cred că nu sunt specifice doar lor.

Cred că România de aici a uitat să vorbească cu cea din afară. Își amintește de ea la alegeri și cam atât. În rest, aceeași idee fixă a reîntoarcerii acasă.

Tehnologia ajută legăturile astea la distanță – nu e nevoie să revii fizic ca să poți fi conectat la țară, să contribui și să fii parte a conversației privind viitorul ei. Îndemnul meu, dacă e unul, este de a înțelege potențialul tehnologiei pentru re-unirea virtuală a României de pretutindeni.

E poate cel mai colaborativ proiect pe care mi-l pot imagina azi.

Norocul face să am ocazia ca parte din Proiectul Romania 2030 să fiu în legătură cu români minunați din toate colțurile lumii – de la NASA la proiecte de dezvoltare urbană în mari capitale ale lumii, de la cercetare în cuantum-computing la proiecte sociale de impact în zeci de țări, sunt români gata să contribuie.

Conversația pe care am început-o și o vom amplifica despre cum ar putea fi România în 2030 îmi aduce o doză mare de optimism, recunosc. Eu cred că avem pe ce construi. E nevoie doar să creăm un cadru onest de dialog și contribuție.

Paranteză aici: dacă sunteți în Bruxelles, e o conversație interesantă organizată astăzi de colegii mei din proiect – las link în comentarii. Prof. dr. Ștefan Constantinescu, președintele Federațiilor Europene a Academiilor de Medicină – poate unul dintre cei mai importanți români din acest domeniu, Aurica Ichim, director al Muzeului Municipal ,,Regina Maria” din Iași și Mircea Geoana vor fi dintre cei invitați. Eu zic că merită.

Revin și mai zic două lucruri la final: Între România de aici și cea de pretutindeni legăturile există, cele virtuale le pot amplifica. E nevoie însă de multă smerenie. Ea ajută ca românii de peste granițe să se simtă „acasă” cu noi, indiferent de unde s-ar afla.

Tehnologia ajută, cum ziceam. O paralelă amuzantă ar fi cu platformele de micro-job-uri. Acolo companiile lasă nevoie de ajutor și cei înscriși rezolvă. Ce micro-task-uri ar putea da România celor din interior și din afara granițelor ei? Idei și soluții românești de pretutindeni. Ăsta ar fi un proiect, ce ziceți?

De aici sau de afară, orice gând e binevenit. Să ne unim cu Globul sau să facem România Mondială, că tot se poartă asta. 😀

Hai să dăm bit cu bit, mână cu mână! La mulți ani!

Ultima ora:

ObservatorOmer Tetik: Mergem pe gheaţă, aşa că preferăm să mergem cu paşi mici. Avem un optimism precaut pentru 2023, vrem să creştem, dar cu toţii trebuie să ne adaptăm la noua realitate, în care dobânzile nu vor mai fi mici

PoliticDaniel Constantin Ciungu: Activitatea politică în teren râmâne principala comunicare cu cetățenii, inclusiv în zilele de iarnă

EconomieOmer Tetik: Mergem pe gheaţă, aşa că preferăm să mergem cu paşi mici. Avem un optimism precaut pentru 2023, vrem să creştem, dar cu toţii trebuie să ne adaptăm la noua realitate, în care dobânzile nu vor mai fi mici

ExternRobert Lupițu: Klaus Iohannis, vizită în Azerbaidjan joi și vineri – Șeful statului va deschide alături de omologul azer Reuniunea ministerială a Consiliului Consultativ al Coridorului Sudic de Gaze

SocialGeorge Butunoiu: Cei care țin locurile ocupate

EvenimenteIonuț Stanimir, la Conferința „Banii României producătoare – finanțarea economiei private”

CulturaDan Mircea Cipariu: Portrete sentimentale. Meta Vers & degețele vorbitoare

EditorialAlexandru Grumaz: Turcia și resetările regionale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe