de Radu Puchiu

În 2015, Klaus Schwab, fondatorul și directorul executiv al World Economic Forum introducea termenul de a Patra Revoluție Industrială și menționa că aceasta „va schimba nu doar ceea ce facem și ceea ce suntem. Va afecta identitatea noastră și toate celelalte aspecte ce țin de ea: viața privată, ideea de proprietate, obiceiurile de consum, timpul pe care îl vom dedica pentru muncă și relaxare, cum ne vom croi carierele, cultiva abilitățile, întâlni oameni și îngriji relațiile.”

Mărturisesc că, deși un adept înfocat al transformării digitale, am fost puțin sceptic. Adică, chiar toate aspectele vieții cotidiene vor fi schimbate? Cu siguranță vor fi unele care se vor schimba, dar unele care vor rămâne la fel, credeam eu la acel moment. Ei bine, de atunci încoace, cred ca nu e săptămână, uneori chiar zile în care să nu vină un exemplu care să întărească argumentele lui Klaus Schwab și să le slăbească pe ale mele.

Fiind la începutul anului 2020, vă rog să-mi permiteți să vin cu câteva exemple și cifre:

• Anul acesta timpul petrecut pe internet va depăși timpul petrecut pe TV la nivel global;
• În 2020 vom avea mai mulți oameni cu vârste peste 65 de ani decât sub 5 ani;
• Până la sfârșitul anului, o treime dintre mașinile noi vândute vor fi electrice;
• Pană la sfârșitul anului vor fi peste 20 de miliarde de dispozitive conectate iar numărul va ajunge la peste 500 de miliarde până la sfârșitul decadei.
• 2020 va aduce primii 1000 de nano-sateliți lansați pe orbită (One Web si Starlink)

Revenind la impactul asupra vieții cotidiene, sfârșitul anului trecut a marcat prima apariție la CES – cel mai important târg de inovație în tehnologie la nivel global a jucăriilor sexuale. Conectate la internet, comandate de la distanță, cuplate cu realitate virtuală, ajutate de inteligență artificială – este un semn al unei industrii în creștere și care inovează mult. Iată unul dintre exemple, așa cum este el promovat de producători: „Într-o lume globală, călătoriile și relațiile la distanță au devenit o obișnuință. În loc să conteze pe telefon sau video pentru a ține flacăra vie, cuplurile pot acum să folosească aplicațiile pentru a se conecta la distanță la jucăria sexuală a partenerului”.

Iată deci un alt exemplu că tehnologia are impact și în această zonă pe care o credeam mai intimă, ferită oarecum.

La alt exemplu voiam însă să ajung. Probabil sunt mulți dintre cei prezenți care nu cred în existența unui Dumnezeu atotputernic, atotștiutor, omniprezent. Ei bine, le dau o veste: acesta există! Sau, mă rog, nu încă dar se lucrează la asta. Unde? În Silicon Valley, evident.

Mai exact, cu circa trei ani în urmă, Anthony Levandowski, cunoscut pentru aportul său la mașinile autonome, pune bazele a ceea ce se cheamă „Calea spre viitor”, prima biserică de inteligență artificială. Misiunea sa, una foarte simplă: să construiască un Dumnezeu bazat pe algoritmi de învățare, super conectat, super inteligent care să preia controlul asupra omenirii. 

“Nu e un Dumnezeu în sensul în care lovește cu fulgere și provoacă uragane”, spune Levandowski. „Dar dacă va fi ceva de un miliard de ori mai inteligent decât cel mai inteligent dintre oameni, cum altfel l-am putea numi?”.

Rolul adepților este de a asigura trecerea de la oameni care conduc planeta la oameni și mașini/computere care conduc planeta. „Credem că inteligența nu este înrădăcinată în biologie. În timp ce biologia a dus la evoluția unui tip de inteligență, nu există ceva esențial și particular biologic care produce inteligență. În cele din urmă, vom fi capabili să o recreăm fără a folosi biologia și limitările sale. De acolo vom fi capabili să o creștem dincolo de limitele noastre biologice – frecvența computațională, acuratețea datelor copiate etc.

Nu știu cum vi se pare dumneavoastră dar dacă ar fi un film, ar avea o poveste foarte interesantă: Dumnezeu creează omul care îl recreează pe Dumnezeu. Un nou Dumnezeu, nemuritor și open source care ne va ocroti ca specie, planetă și în care ne vom plasa toată încrederea. 

Dumnezeul digital fie cu noi! 🙂