Matei Bogdan

Publicat în 10 aprilie 2024, 18:46 / 66 elite & idei

+ Analize • + Observator • Radu Puchiu

Am citit cele 162 de pagini ale Planului Național de Acțiune privind Deceniul Digital pentru România 2030 ca să nu fii nevoit să o faci tu.

Pentru cei care nu au timp nici de rezumat, zic doar că e un document muncit, după părerea mea prea oficial, care însă suferă de două mari lipsuri: o consultare adevărată și o lipsă de asumare clară a răspunderii acțiunilor, termenelor și, mai ales, coordonării.

Dacă ar fi să sintetizez cu cuvintele autorilor ar fi așa: „Impactul preconizat și calendarul aferent: Jalon PNRR care a avut ca termen de finalizarea Q4 2023.” Sper că e clar.

Pentru cei care au răbdare pentru o postare mai lungă, încerc un rezumat mai jos.

Întâi un pic de context. Încă de acum trei ani, Comisia Europeană, văzând că măsurarea cu ajutorul DESI a digitalizării la nivel european oferă doar o radiografie dar nu ajută la atingerea țintelor propuse, ia hotărârea să urmărească eforturile cu un mecanism mult mai aplicat: fiecare țară să prezinte o „foaie de parcurs” în privința dimensiunilor economiei și societății digitale. Ca prim pas, din 2023 DESI nu mai oferă posibilitatea comparării țărilor între ele ci doar a distanței fiecăreia față de țintele europene agreate. Țările vin apoi cu câte un plan clar, cu măsuri și acțiuni, plecând de la situația actuală, pe care îl pot actualiza la fiecare doi ani.

Planul Național de Acțiune privind Deceniul Digital pentru România 2030 este, așadar, această foaie de parcurs pe care țara noastră o propune.

Pentru cei mai curioși, de-a lungul anului trecut am realizat sub umbrela H.appycities o analiză a situației actuale, am venit cu propuneri de îmbunătățire și exemple din alte țări. Las link-urile pentru cei doritori.

Revenind la textul propus de ADR, încep rezumatul cu o o formulare amuzantă din text. Zice așa: „Conform Deciziei (UE) 2022/2481, statele membre sunt obligate să elaboreze planuri naționale de acțiune privind Deceniul Digital”. Mă amuză pentru că e exact nuanța din administrația din România (și tot mai des din societate): Decizia UE obligă statele membre. Băi, nu e așa. Corect e: „prin decizia UE, statele se obligă să/se angajează să…” Că suntem parte a deciziei, ce naiba! Și dacă nici în procesele UE nu suntem consultați ca țară, nu știu unde mai suntem… Dar fraza exprimă spiritul planului: „e ordin de la UE, boss, n-avem ce face!”.

Păi planul ăsta trebuia să existe deja în cele multe documente care dirijează decizia politică – de la program de guvernare până la cadrul legislativ existent, strategiile în domeniu și politicile publice aferente. Nu e acolo, așa e. Dar una dintre măsuri ar fi să fie. Vorbim separat despre asta.

Hai la rezumat! Planul are 7 secțiuni și o introducere. Trec direct la secțiuni, o să încerc să redau perspectiva mea, pe alocuri.

Secțiunea 1. România – situația actuală a transformării digitale

Servici publice digitale. Ce zice Planul: „nu sunt încă într-o fază avansată de dezvoltare” dar și din caza unei „atitudini conservatoare”. România înregistrează un scor scăzut (e ultima, dar nu putem zice asta pentru că, Românie, tu nu te mai compari cu alții ci doar cu tine) dar scorul său evoluează mai rapid (cred că scorul lent de la 90 la 91 la sută e o mare problemă pentru țările avansate). În rest, pandemia a accelerat, legi s-au făcut, bani sunt. Ah, și avem multe sisteme de identitate electronică. Ca să fie mai simplu. Tot pentru simplitate avem multe comitete, instituții și ceva site-uri ce furnizează servicii digitale. Primul dintre ele data.gov.ro (simt o mândrie că a ajuns portalul de date deschise în lista de servicii publice doar că nu prea e în alea după care suntem măsurați. Anyway, detalii). Avem și o listă de provocări dar, stai! E doar de la sănătate. La final, ofc, PNRR. „Totul ok, nu sunt probleme, suntem în grafic, șefu aici.”

Competențe digitale: da, stăm rău dar e din cauza abandonului școlar și a faptului că nu reținem IT-iștii în țară (dar și asta e o problemă globală). Apare și o listă mică de măsuri cheie pentru partea cu IT-iștii, luată de la ANIS. Apoi PNRR, creștem competențe digitale în școli, biblioteci – echipamente digitale și resurse tehnologice în 1135 de biblioteci care, prin formarea a 1100 de bibliotecari vor deservi fix 100.000 de „membri ai comunității”. „Implicarea sectorului privat în politicile care vizează dezvoltarea competențelor digitale este încă în stadii incipiente, dar în creștere.”

În rest, profesori, formare continuă, resurse educaționale deschise. Sure! Și marmota…

Conectivitate – aici avem cele mai bune rezultate (nu spunem că e în scădere). Da, stăm bine la conectivitate fixă, mai bine urban decât rural, ANCOM face cartografiere, dar stă mai puțin bine la 5G (cel mai scăzut procent din UE). Se ocupă tot ANCOM dar nu prea e cerere. Pentru că internet fix bun dar și pentru că, ghiciți? – nivel de competențe de bază scăzut (pentru că abandon școlar, dacă n-ați reținut). Dar un punct interesant – se menționează voalat că nu poți avea și slănina în pod (operatori care să elimine echipamente „de la producători neautorizați” (wink, wink, știm noi cine sunt) și cățeaua sătulă (investiții masive în 5G de la aceiași operatori). True, dar când am zis asta eram cu chinezii, dușman al poporului. Anyway, mai avem semiconductori, edge nodes și quantum computing dar e doar o listă cu ce vrea UE. Cu ce contribuie RO: Citez: „Pentru atingerea obiectivului stabilit – un număr de 113 de Edge nodes la nivelul României până în 2030, autoritățile române au în pregătire înființarea unui Grup de lucru interinstituțional care să identifice sursele de finanțare și să analizeze necesitatea adoptării unei politici sau strategii publice în acest domeniu.” Super. All good și aici. Rezolvă comitetul. Până în 2030 e timp.

Utilizarea tehnologiilor digitale – România, punctaj slab. Progrese pe comerț electronic (trăiască eMag!) dar nu suficient să ne ducă peste media EU. Dar, PNRR, ofc. Digital Innovation Hubs care o să digitalizeze IMM-uri, Strategia Națională pe AI (finally!), Centrul Român de Inteligență Artificială. „În ceea ce privește obiectivul stabilit pentru companiile de tip unicorn, în România au fost raportate două societăți cu potențial de a atinge statutul de unicorn – o valoare de peste un miliard de dolari.” Îmi plac „raportate” și „societăți” :))) La final tot PNRR – competențe avansate pentru IMM.

Provocări:

Educație: abandon școlar, scădere număr studenți și instituții de învățământ private, nealiniere între sistemul educațional și cerințele de competențe pe piața muncii.

Antreprenoriat: IMM, sector fragil care „percepe piedici și incertitudini semnificative”. Îmi place asta cu „percepe”. Hai să vedem ce: „politicile economice naționale care sprijină insuficient IMM-urile (47,46 %), predictibilitatea scăzută a mediului economic (45,68 %), percepția unei birocrații excesive (33,33 %), inflația (56,45 %), scăderea cererii interne (42,16 %), costul ridicat al împrumuturilor (33,84 %), formarea și perfecționarea personalului (31,48 %), incertitudinea privind evoluția prospectivă (31,76 %), creșterea cheltuielilor cu personalul (28,02 %), colectarea întârziată a creanțelor (27,32 %). Fiind o chestiune de percepție, nu putem face nimic ca stat, aia e. Mai avem: IMM-urile românești sunt subcapitalizate, nivel scăzut de competențe financiare critice la nivel de conducere dar și nivel scăzut de competențe ale forței de muncă, ba chiar lipsa ei. Nu știu dacă tot la percepție se încadrează.

Cercetare, inovare, dezvoltare: RO, loc inovator modest (e ultima, zic și aici), nivel scăzut de cooperare în domeniul științific și companii, „refuzul cercetătorilor de a împărtăși rezultatele cercetării” (sper că nu se referă la doctorate :)))), subfinanțare, număr mic de parteneriate public-private pentru inovare.

Reforma administrației publice: „nivelul scăzut de expertiză în domeniul TIC din sectorul public afectează eforturile de punere în aplicare a strategiilor pentru o guvernare digitală.” (sunt curios care sunt acele strategii. Eu, recunosc, nu le știu).

Decalajul rural-urban: „vizibil la nivel demografic, digital, financiar și educațional” dar, contracarat cu „inițiative de modernizare a instituțiilor și a pieței muncii, de creștere a accesului la locuri de muncă de calitate superioară, de asigurare a accesului la noi forme de învățare, de promovare a egalității de gen și a dezvoltării zonelor rurale, de creștere a accesului la servicii esențiale și de combatere a sărăciei”, va avea un impact „semnificativ” asupra transformării digitale a economiei și societății. Nimic greu aici

Alfabetizare financiară: „un element catalizator în vederea îmbunătățirii competențelor digitale (plăți mobile, tranzacții financiare și împrumuturi online, comerț electronic etc.)” – și eu credeam că lipsa banilor e o problemă :)) Anyway, e un cerc vicios: băncile nu investesc în servicii online pentru că, ce să vezi, IMM-urile tot la ghișeu vin. Pentru că educația e din altă parte.

Boon, acum Promotori ai transformării digitale. Las doar lista, nu intru în detalii. Piața muncii (cerere mare de competențe digitale care, sperăm, va duce natural la o creștere a nivelului), ecosistemul pieței IT (contribuție de 8,2% in PIB, dublu față de media UE, dar și un deficit de 10000 de experți), cadrul macroeconomic (creștere a economiei, investiții directe în creștere), cadrul strategic (stăm bine a politici și strategii, dar asta știm), sprijin guvernamental pentru mediul de afaceri (aici spre că e clar, percepția e greșită).

Secțiunea 2. Traiectorii și obiective naționale.

Servicii publice digitale: Pe scurt, o să fie bine, stați liniștiți. Pentru că legi, PNRR și comitete. Din 2026 o să vedeți. Nu ne credeți, avem două exemple: Hub-ul de servicii MAI (știți, ăla făcut de oamenii din MAI fără PNRR) și, surpriză”: „ION, primul consilier guvernamental IA”. Super! Astea o să ne ducă de la 45% la 100% în cinci ani.

Competențe digitale: aici e o chestie faină, o rezum așa: estimăm că populația scade dar scade numai cu ăia care nu sunt competenți digital, deci avem mai puțini de educat, deci oricum doar jumătate din ei trebuie educați, deci ne atingem ținta. La specialiști TIC e și mai simplu, lăsăm așa că merge. „Presupunând o creștere liniară”, zice planul. Fingers crossed.

Conectivitate: „contribuția României la atingerea obiectivelor deceniului digital privind acoperirea 5G este destul de limitată și semnificativ inferioară ambiției UE” – aici măcar nu încercăm din pix să o dregem. Le zicem de pe acum să nu se bazeze pe noi.

Utilizarea tehnologiilor digitale: e greu, dar ne bazăm pe regiuni să digitalizeze IMM-uri.

Secțiunea 3. Politici, măsuri și acțiuni

Avem așa: 35 de măsuri pe Competențe digitale, Servicii publice digitale și Conectivitate și 43 pe digitalizare IMM-uri, distribuite pe regiunile de dezvoltare. Bugete alocate mai ales la nivel regional. Măsurile sunt detaliate apoi la nivel de descriere, acțiuni planificate și buget alocat. LA nivel de termene… mai subțire.

Secțiunea 4: Principalele politici, măsuri și acțiuni: Cetățenia digitală, Accesul online la serviciile publice, Cybersecurity, Promovarea rolului de lider al suveranității, Contribuție la tranziția verde. Aici partea de comentarii rămasă în textul de pe net e simpatică: „Aceasta sectiune ar trebui sa fie in concordanta cu ce era in tabelul tranmis catre DG conect – Mihaela”. „A completat Mihaela si a eliminat partea de cloud”. „Modificat de Maria, asa cum ati cerut”. Doamne-ajută!

Secțiunea 5: Cooperarea la nivelul UE: avem consorțiile pentru o infrastructură digitală europeană (EDIC) și cumva trebuie să participăm. Așadar ne-am exprimat interesul pentru a participa la 4 dintre ele. Sunt 10 proiecte la care suntem parte, la unele doar am notificat, la unele suntem în implementare – cum e cea pe e-Wallet.

Secțiunea 6: Implicarea părților interesate. Aici e interesant. ADR a primit sarcină de la MCID să realizeze planul. ADR „a definit obiectivele și misiunea Planului Național de Acțiune privind Deceniul Digital pentru a asigura alinierea acesteia cu interesele sectorului public și privat” (subliniez „privat”) și a evaluat situația actuală. Apoi, „ADR a identificat părțile interesate din sectorul public și privat”. și s-a consultat cu acestea. Cine sunt părțile interesate? „Reprezentanți ai instituțiilor publice cu competențe în diverse domenii legate de digitalizare” și „Reprezentanții centrelor de inovare digitală care fac parte din rețeaua European Digital Innovation Hubs”. Și mai cine? Nimeni, atât. Păi privat, alea, alea. Nope.

Secțiunea 7: Impact general și concluzii: Las citatul așa cum e că ar fi păcat să scriu altceva: „În concluzie, adoptarea Planului Național de Acțiune privind Deceniul Digital 2030 reprezintă o recunoaștere a importanței strategice a digitalizării pentru viitorul României și un angajament ferm către realizarea unei societăți digitale incluzive, inovatoare și competitive. Aceasta implică o serie de provocări, dar și oportunități semnificative pentru dezvoltarea economică și socială a țării. Toate măsurile cuprinse în prezentul Plan de acțiune trebuie valorificate și transformat (subl. mea) într-o viziune coerentă, pe termen lung.”

…

Părerile mele de comentator la final.

1. Problema adâncă a transformării digitale este lipsa leadershipului la nivel înalt. Nu e o prioritate reală, dincolo de declarații, la nivelul Prim-ministrului. Mesajul puternic trebuie să vină de acolo, mai ales pe tipul nostru de administrație publică. Și aceasta din urmă dar și la nivel de societate trebuie să se audă puternic că este o prioritate. Că nu poți să te mai dezvolți în ritmul global impus decât transformând digital. Administrație – care să eficientizeze maxim serviciul public și cheltuirea banului public – mediu de afaceri – pentr a fi competitiv – și societate în ansamblu – pentru a avea șanse mai mari în viitor.

2. Coordonarea efortului este critică – rămân la părerea mea că oricât de plin de bunăvoință ai fi la nivel de ministru, problemele exced zona digitalizării iar coordonarea se poate face mai bine de la Centrul Guvernului.

3. Planul Național privind Deceniul Digital trebuie să fie parte a unui plan național de dezvoltare în care componentele de transformare digitală să se regăsească. Din păcate finanțarea europeană a devenit substitut de strategie națională.

4. Pentru că suntem foarte în urmă, și față de țintele pentru 2030 și față de media europeană, e nevoie de o colaborare cu toți cei implicați la nivel de societate. De aceea, dialogul cât mai larg pe acest plan ar fi fost de dorit.

5. Măsurile din plan sunt o colecție de proiecte europene. E nevoie de mult mai mult. Nu se poate doar cu PNRR. Chiar și așa – mă întorc la punctul 2 – cum măsori impact în indicatorii DESI pe proiecte care au alte ținte?

Mă opresc aici, mai las și pentru alte ocazii. Mai zic doar atât – sper că de-a lungul timpului am demostrat buna mea credință în a fi critic dar constructiv. Nu am vreo agendă ascunsă și tot ce am zis se află deja în documentele lucrate de-a lungul vremii. Nu țin să am dreptate, sper doar să fiu ascultat. Mi-aș fi dorit un plan clar, cu evoluție clară și ținte asumate pe indicatorii DESI, cu instituții responsabile. Și cred că – tot într-un efort colaborativ – s-ar fi putut face.

În lipsa dialogului mai larg, aștept cu nerăbdare să văd cum se vor transforma măsurile din plan „într-o viziune coerentă, pe termen lung”. Chiar sunt curios și o să tot întreb asta.

Bunicii așteptau americanii, eu aștept digitalizarea serviciilor publice. Sper doar să vină mai repede decât americanii.