de Radu Gabriel Safta,
ambasador al României în Australia, Noua Zeelandă și
Insulele Pacificului de Sud și
Dragoș Ștefan Calcan, diplomat

Rezumat

Sistemul internațional actual bazat pe reguli se confruntă cu amenințări structurale, pornind de la dorința de promovare a propriilor interese și valori ale unor state, cu implicații și accente revizioniste. Sentimentul anti-occidental, liant conjuctural al actualei colaborări dintre China și Rusia, este promovat ca formă de coagulare a unor grupări precum BRICS, ale căror state membre își doresc trecerea la o ordine mondială multipolară. Totuși, acest obiectiv nu este suficient pentru articularea unui parcurs politic coerent, în contextul intereselor divergente pe care statele membre BRICS le au atât pe plan internațional, dar și în relațiile dintre ele. Obiectivul declarat al BRICS de a se erija ca reprezentant al „Sudului Global” rămâne un deziderat departe de a fi atins. În plus, extinderea BRICS pare a dilua și mai mult unitatea grupului, prin admiterea unor state care împărtășesc rivalități istorice. Cu toate acestea, crearea unui cadru instituțional articulat ar putea aduce după sine mai multă unitate la nivelul BRICS. Către aceste evoluții pot conduce atât interese comune, precum cel pentru dedolarizarea sistemului financiar internațional, cât și reacții defensive la politicile derulate de actuala administrație americană în privința comerțului bilateral cu toate statele lumii. Pe acest fond de accelerare a competiției geopolitice împreună cu cea geoeconomică, dintre cei trei mari poli economici globali (SUE, UE, China), Uniunea Europeană riscă să fie actorul cel mai afectat de actualele evoluții internaționale, în absența unor măsuri imediate în spiritul recomandărilor cuprinse în raportul Draghi.

Sistemul internațional bazat pe reguli, aflat în vigoare după cel de-al doilea război mondial, se află într-un profund proces de tranziție, alimentat de dorința de promovare a propriilor interese și valori ale unor state, cu implicații și accente inclusiv revizioniste. Ca parte a acestei tendințe se încearcă o erijare de asumare a conducerii Sudului Global (termen generic ce include state din Africa, Orientul Mijlociu, America Latină, Asia de sud și de sud-est) de către axa Beijing – Moscova, a căror relație și apropiere, deși cu un propriu grad de complexitate și sensibilități, generează un anumit sprijin explicit sau tacit din partea multor state aflate în curs de dezvoltare.

Continuarea, aici.