Răzvan Ioan Dincă: Campanie EVZ. Cultura , încotro? Directorul Operei din București: „România nu are repere culturale afirmate în acest moment”
Răzvan Dincă, directorul general al Operei Naționale, este de părere că ne lipsește o strategie culturală la care să se raporteze valorile pe care le avem Cine poate fi mai potrivit dacă nu Răzvan Dincă, directorul general al lăcaşului de cultură la care generaţii de artişti au visat, să vorbească despre prestigiul acestei instituţii. De la intrare simţi că lucrurile s-au schimbat. Se fac reparații, muncitorii își zâmbesc veseli, semn ca locul este ospitalier şi le face plăcere să lucreze acolo. O discuție despre încotro merge cultura nu putea să aibă loc decât în biroul directorului general, despre care toată lumea vorbeşte ca a adus vântul benefic al schimbării de la numirea sa în funcție. Ne-a primit bucuros de inițiativa ziarului nostru. Viziune, imaginație, proiecte, excelență, toate acestea se desprind din discursul său plin de pasiune. Regizor de talent şi manager inovator, Răzvan Ioan Dincă spune că ţelurile spre care Opera tinde ar putea părea de neatins, dar colectivul pe care-l conduce nu s-a dat înapoi de la acest drum plin de obstacole. Şi noi spunem că roadele încep să se vadă.
Cultura, încotro?, l-am provocat noi. „Complicat să abordezi un astfel de subiect în câteva cuvinte. Deoarece într-o accepțiune minimalistă a cuvântului cultură putem vorbi despre elemente ce țin de palpabil, de ceea ce se manifestă în plan cultural în societatea contemporană, în timpurile noastre. Cultura însă reprezintă mai mult decât atât, iar în acest moment putem vorbi despre cultura înțeleasă ca şi totalitate a cunoştințelor şi memoriei unei nații într-un context dat şi dacă vorbim atât de amplu atunci începem să avem probleme exponențial crescute, deoarece ne aflăm în momentul actual într-o Românie ce nu are repere culturale afirmate în acest moment, decât prin trecutul său şi prin mici accidente ale prezentului şi asta nu pentru că nu am avea valori, ele există”, spune directorul Operei Naționale.
În domeniul său de activitate valorile sunt foarte multe, iar reprezentarea lor în lumea bună a operei mondiale este una foarte solidă şi foarte bine văzută, dar nu despre asta este vorba, ci despre faptul că circumscrierea acestor valori trebuie să aibă la bază şi să se raporteze la o strategie culturală. „Cred că aici e de lucrat, la nivelul poate chiar al legislativului. De fapt, cu acest subiect aş fi vrut să închei pledoaria despre cultura naţională. La nivelul legislativului poate va exista o iniţiativă spre a se discuta despre o lege a culturii. O lege a culturii poate să aibă prerogativele, să ordoneze într-un anumit fel, să existe ca sistem de raportare pentru cei care activează cel puţin din punct de vedere antreprenorial în cultură, dar nu mai puţin poate pentru marii artişti, care se circumscriu culturii naţionale prin simpla lor existenţă şi care în momentul în care pot să apeleze la unul dintre articole îşi pot afirma astfel poziţia cu şi mai multă putere. O iniţiativă legislativă care are o legătură cu cultura şi care e la interpretare în permanenţă pentru că legea fundamentală nu există. Legea culturii nu va face o strategie, dar legea culturii va reglementa posibilitatea de a face o strategie. Citesc cu interes informaţii în acest sens din partea Academiei Române, forul, din punctul meu de vedere, cel mai credibil şi important pe care zona ştiinţifică şi spirituală din România o are la ora actuală. Simt nevoia să primesc mereu informaţii dinspre ei, pentru a ştii încotro să ne ducem şi noi ca instituţie”, susţine regizorul.
Pion pe o tablă de șah
„Dacă vorbim despre trecutul nostru, vorbim despre nişte piloni majori, atât în arte plastice, cât şi operă, în poezie, literatură, film, în teatru. Dacă vorbim despre prezent, la fel. Vorbim despre multiple modele de persoane, de oameni, de artisti, de antreprenori, dar atunci când îi punem laolaltă vedem că niciun fir călăuzitor nu există. Noi, cei care facem un tip de antreprenoriat cultural, în calitatea noastră de manageri, cred că suferim într-o destul de mare măsură din pricina faptului că nu ştim încotro să ne ducem în ceea ce priveşte direcţia strategică. E foarte important să ştii care îţi este rolul şi să înțelegi că tu, deşi eşti un pion, faci parte dintr-o tablă de şah şi nu ţi-l construieşti tu singur acel rol. Poate greşim, poate nu ştim exact de ce are nevoie ţara aceasta pentru a merge bine în continuare, pentru ca din punct de vedere spiritual să însemnăm ceva, pentru a ne păstra identitatea, pentru a ne afirma european într-un anume fel, fără să dăm la o parte adevăratele noastre valori. Vorbim în termeni mari, dar nu ştim să definim aceşti termeni şi nu ştim să spunem ce înseamnă adevărata valoare. Pentru fiecare dintre noi o adevărată valoare înseamnă altceva”, crede Răzvan Dincă.
„Există, fără îndoială, o dorinţă de cultură”
Se vinde bine Opera, spune Răzvan Ioan Dincă. „Sunt spectacole la care cu şase luni înainte nu se mai găsesc bilete. Foarte greu vei găsi înainte de spectacol două sau trei bilete la casă. Avem cinci spectacole pe săptămână de multe ori, câteodată şi şase, deci vorbim de o sală de o mie de locuri şi cinci sau şase mii de oameni pe săptămână vin la Operă. Există fără îndoială o dorință, o sete de cultură a românilor. Lunile mai proaste sunt cele de primăvară, când lumea vrea să iasa la soare şi nu mai vrea să stea în bârlog, fie el şi cultural.
În perioadele de toamnă şi iarnă biletele s-au vândut la toate spectacolele. La nişte prețuri destul de măricele pentru România, extrem de mici pentru străinătate. Cetăţeanul român are un salariu de 800 de lei şi vine la Operă pentru o seară în care, dacă mai introduce şi taxiul, şi în pauză o băutură, are cheltuieli de peste 150 lei, este echivalentul unui concediu dacă faci asta de mai multe ori pe an.
Nu urmărim profitul, zicem mulțumesc pentru că avem şansa de a face aceste spectacole. În țara noastră există oameni foarte bogați şi oameni foarte săraci. Cei mai iubitori de cultură sunt cei din categoria a doua. Constatăm că începe să crească interesul pentru operă din partea oamenilor din pătura de mijloc. Constatăm asta nu din încasările de la casa de bilete, ci din încasările pe care le avem în baruri. E şi acesta un mod de a percepe”, susține directorul.
„Noi trebuie să rămânem diversitatea”
Invitarea unui regizor, a unui coregraf, menținerea unui climat internațional, construirea repertoriului, gândirea asupra modului în care un repertoriu dintr-un an, într-o stagiune poate să aibă un impact asupra unui tip de spectator, diplomaţia culturală, valorificarea unui potențial uman, artistic, valoros, puternic al României sunt lucruri care intră în atribuțiile Operei Naționale, crede directorul acesteia. Ele însă au nevoie în permanență de o validare.
Personalități la București
Desigur, că dacă dorim la Operă să facem spectacole accesibile publicului le facem şi asta ne iese. Noi trebuie să afirmăm spiritual ceea ce avem important ca naţie. Noi trebuie să înţelegem că într-o unitate ca Uniunea Europeană noi suntem diversitatea. Noi trebuie să rămânem diversitatea. Principiile de bază ale Uniunii Europene pe asta se bazează, că în permanenţă trebuie să ne reafirmăm valorile naţionale”, spune directorul care invită regizori din străinătate şi coregrafi pentru a încerca să ridice standardul acestei instituții care are nevoie să se alinieze la cel al unor instituții similare din Europa şi din lume.
„Dacă vom reuşi acest lucru, beneficiul la noi va fi. Abia în acel moment ştim cum putem să jucăm în liga mare, membri cu drepturi depline ai unei comunităţi culturale europene foarte importante. Venirea la Bucureşti a lui Graham Vick, a lui Stephen Barlow contează enorm,” crede Răzvan Ioan Dincă. Să-i vezi pe Alina Cojocaru şi Johan Kobborg stând de vorbă despre proiectele companiei de balet, să vezi personalităţi ale operei internaţionale precum Ethan Stiefel, o vedetă în adevăratul sens al cuvântului, bântuind pe holurile Operei Naţionale, o trupă de balet compusă din balerini din zece ţări nu e puţin lucru. Când cel mai important cotidian din Austria scrie despre Traviata, nu e puțin lucru.
„Avem valori care ne reprezintă în lume, avem tineri talentaţi”
Am avut valori extraordinare, dar şi prezentul este încă destul de important prin ceea ce oferim teatrelor lirice din lume. „Avem tineri extraordinar de talentaţi. Există o pleiadă de zeci de tineri de nivel mondial, Theodor Ilincăi, Valentina Naforniţa, Valentino Tiron, Lucian Petrean, Teodora Gheorghiu. E complicat să ajungi în teatrele unde sunt ei altfel decât cu talent. Furnizăm în continuare talent. Şi în balet la fel, dar este adevărat că standardul pe care l-a ridicat Alina Cojocaru este greu de atins. Este una dintre cele mai mari balerine din lume. În primele trei din lume, dacă ne gândim mai bine. E greu de atins, dar am avut mereu balerini care au activat pe marile scene ale lumii. Unul dintre aceşti balerini, Bogdan Nicula, la doar 35 de ani, prim solist la Dusseldorf, o persoană agreabilă, dansator excepţional, talentat, a descoperit că suferă de o boală cumplită. Încercăm să strângem bani pentru el. Avem deci valori pe care le şi apreciem. Nu mai suntem la momentul la care să se spună că România nu-şi apreciază valorile. Noi, ca instituţie, le apreciem. Celor care au acceptat invitaţia să vină să cânte, numelor menţionate anterior, le-am oferit tot ce am putut ca şi recunoaştere, ca reverenţă pentru talentul lor. Am primit acelaşi tip de deschidere. Ne e greu să le spunem să se mute înapoi în România, pentru că scurta lor carieră este perioada în care trebuie să strângă bani, pentru ulterior nu vor mai putea face asta. Acest lucru, la acest nivel, se face numai itinerând, plecând dintr-un loc în altul. Faptul că poposesc la Bucureşti este important. Am avut însă şi surpriza neplăcută de a constata că persoane şi personalităţi din acest domeniu care au un discurs declarativ pro-românesc, dar în momentul în care sunt invitaţi în mod concret să facă ceva chiar pe bani comparativ cu cei pe care îi primesc afară, brusc încep să fie discriminatorii. Încep să prefere să nu cânte sau să activeze aici, doar pentru că există un orgoliu foarte mare, doar pentru că ar dori ca aici să fie primiţi altfel. Acest lucru se repercutează până la urmă asupra publicului spectator. Mai uşor răspunde invitaţiei noastre un solist important din străinătate decât unii dintre soliştii importanţi români. Sunt unii, în acelaşi timp, care vin cu drag şi-şi fac din aceasta un titlu de glorie, neuitând de unde au plecat. Aici începem încet să ridicăm standarde şi să ne apropiem de tipul de performanţă pe care marile teatre specifice le au”, afirmă directorul ONB.
Publicul are nevoie de provocări
Exista o sintagmă des folosită, aceea că „Publicul cere, publicul asta vrea”, atunci când e vorba despre ce difuzează televiziunile ca să aibă audiență. „Avem acum o experiență foarte importantă despre ce vrea sau nu vrea publicul. Este vorba despre opera «Falstaff». Acest artist contemporan în domeniul operei care este Graham Vick nu are meseria de regizor, ci meseria de credinţă de regizor. Face acest lucru spunând ceea ce simte despre societatea în care trăim, lumea în care trăim, perioada pe care o trăim. O face cu ajutorul acestui spectacol inspirat din două din piesele lui Shakespeare”, spune Răzvan Dincă.
Un risc asumat, Falstaff
Graham Vick teatralizează acest spectacol şi face un spectacol de teatru contemporan care zguduie puțin simțurile spectatorului, nu-l lasa chiar aşa liniştit. „«Falstaff», aşa cum îl vede Graham Vick, este o comedie la care zâmbeşti, râzi, te distrează. El a transformat-o într-o comedie socială. A făcut-o extrem de contemporan. Veți întâlni elemente veriste, naturaliste în spectacolul lui, extrase din lumea înconjurătoare şi făcute special parodiind anumite elemente. Nu a luat nimic în serios şi a parodiat lumi pe care le crede într-un anume fel. «Falstaff » nu a fost niciodată un titlu îndrăgit de iubitorii de operă. E o operă grea, nu e foarte cunoscută. Apare o piscină de interior, apare o maşină, nişte elemente care spun fiecare în sine câte ceva. Într-un context creează un univers. Ne-am asumat riscul ca spectacolul să nu placă. Dar ne dorim ca pe lângă celelalte titluri care sunt făcute în stil clasic, conservator, să avem şi montări cu un alt tip de abordare. Este bine ca astfel de oferte să fie văzute pe scena teatrului, pentru că publicul este în formare permanentă şi are nevoie de provocări. Nu trebuie desigur sa înlocuieşti repertoriul clasic cu toate provocările fiecarui om care vrea să provoace, dar în acelaşi timp nici nu vreau să privez oamenii care ştiu ce înseamnă o astfel de montare de oportunitatea de a vedea şi la Bucureşti aşa ceva”, afirmă directorul general al ONB.
Facebook a deschis apetitul pentru operă
Publicul este extrem de variat. Răzvan Ioan Dincă spune că a avut surpriza să vadă atât public tânăr la spectacole foarte clasice, cât şi public de vârsta a treia la spectacole contemporane şi moderne. „Facebook a reuşit acest lucru. Este un vehicul de comunicare adresabil tuturor tipurilor de oameni: cu venituri mici şi mari, studii înalte sau deloc, de orice tip de vârstă. Sunt convins că mijloacele acestea de comunicare au rolul lor, de ce nu şi acela de a deschide apetitul pentru operă. Am concreteţea rezultatului. La «Fantoma de la Operă», care a deschis Teatrul de Operetă, toate biletele s-au vândut în baza unor promovări făcute pe această reţea de comunicare”, crede Răzvan Dincă.
Ultima ora:
ObservatorCsibi Magor: Cele mai nesănătoase culturi sunt cele care cer oamenilor nesănătoși să performeze zi de zi
PoliticDan Mihalache: Am primit săptămâna trecută delegația consiliului local Baia Mare
EconomieVictor Negrescu: Deficitul bugetar va fi mai scăzut decât cel prognozat de CE
ExternGrațian Mihăilescu: Alte 23 de orașe au primit Mission Label la Bruxelles
SocialCsibi Magor: Cele mai nesănătoase culturi sunt cele care cer oamenilor nesănătoși să performeze zi de zi
EvenimenteVictor Vevera: ICI București a sărbătorit alături de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) 110 ani de la înființarea acestuia, prin lansarea NFT-ului „110 ani de Olimpism în România”
EditorialAlexandru Grumaz: Noua hartă strategică a Europei
CulturaCristina Popescu: Anul Avram Iancu, 200 de ani de la naștere
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe