Matei Bogdan

Publicat în 4 noiembrie 2020, 14:56 / 423 elite & idei

+ Interviuri • + Observator • razvan nicolescu

* Ne trebuie un minister al schimbărilor climatice şi energiei, care să administreze operatorii de transport (Transelectrica, Transgaz si Conpet) şi nu toate companiile de stat din energie

* Hidrogenul este o opțiune pentru toți, ca alternativă la combustibilii clasici în transporturi

* Dacă exploatarea în Marea Neagră nu începe repede, acele resurse nu se vor mai exploata niciodată

* Să cumpere Romgaz toata participația Exxon în blocul Neptun ar fi o decizie foarte riscantă din punctul meu de vedere

* Energia nucleară este curată şi poate contribui la realizarea obiectivelor climatice, însă cel mai mult cred în energia regenerabilă şi în cea economisită

* În energie avem un trecut fantastic si oportunități extraordinare, însă la capitolul guvernanţă privind tranziția energetică suntem, în prezent,  sub ţări ca Maroc, Kenya sau Ghana.

* Complexul Energetic Oltenia ar trebui să se lupte pentru promovarea, finanțarea şi implementarea tehnologiilor de captare şi stocare a carbonului sau să își fixeze un termen de închidere a centralelor pe cărbune şi, evident, să găsească alternativa la cărbune

* În rețele şi stocare ar trebui să investim cât mai mulți din banii europeni nerambursabili care ne vor reveni.

* În timp ce prezenţa şi relevanţa IRENA au scăzut, a crescut mult Agenția Internaționale pentru Energie (AIE), o instituție a OECD

Răzvan Nicolescu este partener în cadrul firmei de servicii profesionale Deloitte şi cadru didactic asociat al Academiei de Studii Economice București. În trecut a fost președinte al Agenției Europene de Reglementare în Energie şi ministru tehnocrat al energiei.

Bună ziua, Răzvan Nicolescu! Cum vede Deloitte redresarea rapidă a economiei post criza medicală legată de COVID 19?

Răzvan Nicolescu: Buna ziua! Deloitte este o organizație globală cu o vechime de peste 175 de ani, fiind cea mai mare firmă de servicii profesionale din lume ca venituri anuale. În existenţa sa, această organizație a văzut şi a trecut prin multe situații dificile. De regulă, este mult optimism si încercăm să transformăm fiecare situație grea într-o oportunitate pentru clienții noștri. Recunosc însă că sunt într-un concediu mai lung şi aş vrea să vorbesc mai mult în nume personal decât în numele Deloitte.

Care ar fi oportunitățile economice legate de criza sanitară actuală?

Răzvan Nicolescu: Sunt mai multe. Câteva exemple: regândirea unor lanțuri economice de aprovizionare care şi-au dovedit fragilitatea, accelerarea inovării şi digitalizării, creșterea apetitului şi a înțelegerii beneficiilor pentru munca de acasă.

Credeți că vom avea o criză climatică mai mare decât cea medicală cu care ne confruntăm acum?

Răzvan Nicolescu: Sper să nu, însă riscurile sunt foarte mari. Încălzirea globală este o mare problemă cu care se confruntă omenirea. Gazele ce produc efect de seră contribuie la această încălzire globală. Este părerea oamenilor de știință. Dacă ne vom comporta ca în cazul Covid, adică fără solidaritate şi leadership, nu vom trece cu bine peste această criză globală şi ar putea fi chiar sfârșitul acestei planete.

Mai regretați că ați fost atât de aproape, un singur vot, să conduceți o importantă organizație internațională (nr. Agenția Internaționala pentru Energie Regenerabilă), aflată în prima linie în lupta globală împotriva încălzirii globale?

Răzvan Nicolescu: Cel mai mult regret că această organizație a pierdut mult din relevanţă  la nivel internațional în ultimele luni, iar oamenii de acolo au început să fie cam demotivați. În rest, nu am de ce să am regrete chiar dacă am fost aproape. Vorbim de o poziție nivel secretar general adjunct ONU pe care nu eram favorit să o câștig. Am fost vreo 140 de candidați, multe nume foarte cunoscute la nivel internațional. Ce se mi se pare interesant este că în timp ce prezenţa şi relevanţa IRENA au scăzut, a crescut mult Agenția Internaționale pentru Energie (AIE), o instituție a OECD. Deși nu are decât 30 de state membre, AIE a căpătat o dimensiune globală şi s-a transformat dintr-o entitate care se ocupă de stocurile la petrol într-una care se ocupă de tranziția energetică globală. Din păcate România, nefiind membră OECD, nu poate beneficia de expertiza acestei organizații.

Ce credeți că ar trebui să facă România în legătură cu tranziția către o energie curată, fără emisii? Care ar fi pașii pentru un astfel de proiect?

Răzvan Nicolescu: Susțin că România trebuie să își fixeze obiectivul atingerii neutralității în privința emisiilor de gaze care produc efect de seră înaintea Uniunii Europene. E nevoie de o analiză profundă în legătură cu data la care se poate face acest lucru, însă 1 ianuarie 2045 ar putea fi avută în vedere. O astfel de decizie ne-ar ajuta şi să începem să privim tranziția energetică ca pe o oportunitate economică, nu ca pe o povară. Lupta împotriva schimbărilor climatice este despre sănătatea si siguranța noastră, dar si despre noi locuri de muncă. Noi încercăm să ne opunem unui val când ar trebui, de fapt, să ne urcăm pe el. E nevoie de curaj şi de organizare instituțională. Ne trebuie un minister al schimbărilor climatice şi energiei. Apoi este nevoie de popularea acestei noi structuri cu oameni competenți, de preferat tineri integri şi energici. Din păcate, stăm foarte rău la capacitatea de a genera politici publice, măsuri şi decizii care să aibă coerenţa strategică. Avem așteptări prea mari de la miniștri şi deloc de la administrație. Trebuie să fie exact invers. În energie avem un trecut fantastic si oportunități extraordinare, însă la capitolul guvernanţă privind tranziția energetică suntem, în prezent,  sub ţări ca Maroc, Kenya sau Ghana. Dacă se înființează un minister al schimbărilor climatice si energiei acesta ar trebui doar să administreze operatorii de transport (Transelectrica, Transgaz si Conpet) şi nu toate companiile de stat din energie. Prin operatorii de transport poți pune în aplicare anumite politici ale statului, tratând nediferențiat companiile de stat si cele private. Am început să facem o confuzie între un minister şi un holding şi să uităm că mai există capital privat autohton şi străin, iar acesta ar trebui tratat nediscriminatoriu în raport cu cel de stat. Trebuie separată urgent zona de politici şi strategii de cea de administrare de companii de stat aflate în competiție cu alte companii private.

Neutralitatea României în privința emisiilor în 2045. Foarte interesant şi curajos! Ce măsuri ați lua imediat? Ne puteți da trei exemple?

Răzvan Nicolescu: 1. Ar trebuie făcută ordine cu defrișările. Este o corupție imensă acolo. Aş începe şi o campanie agresivă de reîmpăduriri. Neutralitatea în privința emisiilor nu se obține doar prin reducerea acestora, ci şi prin creșterea capacitații de absorbție. 2. Ar trebui investit mult în modernizarea căii ferate şi orientarea masivă a transportul de mărfuri pe calea ferată.  3. Ar trebui o campanie agresivă în domeniul eficienţei energetice, mai ales în sectorul de clădiri.

V-ar interesa o întoarcere în zona de decizie guvernamentală?

Răzvan Nicolescu: Nu. Sunt însă dispus să ajut pe oricine e de bună credință şi vrea să facă treaba. Nu îmi doresc decât ca în România să fie mai bine şi încerc să contribui la acest lucru, inclusiv asumându-mi rolul, uneori neplăcut, de a critica si a spune public lucruri mai neplăcute pentru unii decidenți. Personal nu am nimic de câștigat din acest lucru, însă o fac pentru că sufăr când vad oportunitățile care trec pe lângă noi. Mi-aş dori ca băiețelul meu de un an şi jumătate să trăiască în această ţară, iar măcar o parte dintre cei care au plecat să se întoarcă cu plăcere.

Să revenim la cum ar trebui făcută Strategia Energetică a României în contextul tranziției energetice…

Răzvan Nicolescu: Există o strategie. Este una moderată în raport cu ţările nordice (Suedia sau Danemarca) şi foarte ambițioasă în raport cu ţările din Centrul şi Estul Europei (Ungaria, Polonia, etc). Se numește: Planul National de Acțiune în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice. Ar fi un pas important să o adoptăm formal şi să o punem rapid în aplicare, mai ales că are un caracter de angajament cu efecte juridice. Apoi, am putea creşte nivelul de ambiție în funcție de cum evoluează anumite necunoscute din prezent. Din păcate însă la capitolul politici publice şi execuție stăm rău. Din punctul meu de vedere cheia strategică a sectorului energetic, mai ales pe termen scurt, trebuie să fie îmbunătățirea eficienţei energetice care ne ajută să poluăm mai puțin, să plătim mai puțin şi să avem o securitate energetică mai bună. Din păcate nu este nimic spectaculos şi din acest motiv nu prea îi atrage pe politicieni. În consecință, subiectul nu există pe agenda publică sau politică.

Ce ar trebui să facă România cu energia bazată pe cărbune? Ce soluții vedeți pentru Complexul Energetic Oltenia (CEO)?

Răzvan Nicolescu: Ar trebui să se lupte pentru promovarea, finanțarea şi implementarea tehnologiilor de captare şi stocare a carbonului sau să își fixeze un termen de închidere a centralelor pe cărbune şi, evident, să găsească alternativa la cărbune. Aş merge pe prima opțiune. E nevoie de curaj, coerenţă şi acțiune. Nu prea mai este mult timp de gândire şi ezitări.

Are potențial România pentru energiile regenerabile? Cum stă România din acest punct de vedere, comparativ cu alte ţări din zonă?

Răzvan Nicolescu: Are un potențial foarte mare. Este o nevoie mare de investiții în rețele pentru ca această energie regenerabilă să fie integrată. Este, de asemenea, important, să creștem capacitatea de stocare. În rețele şi stocare ar trebui să investim cât mai mulți din banii europeni nerambursabili care ne vor reveni. Sper că nu vom da acești bani nerambursabili doar pentru proiecte de producție şi apoi vom face rețelele  de transport şi stocarea necesară regenerabilelor din banii consumatorilor, mai ales în contextul în care se pare că vrem să dezvoltăm schema de sprijin pentru producție numită contractele pentru diferență. Ce mă îngrijorează este că nu facem suficient pentru a stimula o industrie de componente şi echipamente în acest domeniu. Revenind la miza economică a tranziției energetice, aş vrea să văd că suntem hotărâți şi avem idee despre cât va lua România şi cât vor lua companiile locale ca business din cele aproximativ 8-9 trilioane de euro care vor fi investiți în Uniunea Europeană pentru atingerea neutralității în domeniul emisiilor. Câte locuri de muncă vor fi create în România? Aici sunt banii adevărați de care nimeni nu vorbește în România. Adică, să producem încărcătoare pentru mașini electrice şi să le vindem în toată Europa, de exemplu. De ce dăm cea mai mare subvenție din UE pentru mașini electrice când noi nu avem stații publice de încărcare şi nici una dintre aceste mașini nu e produsă aici? De ce nu am colaborat şi ajutat Renault să producă Dacii electrice aici în loc să o facă în China? De ce aruncăm miliarde pe săpatul conductelor de gaz pentru conectarea populației, conducte pe care le importăm din Rusia sau Turcia în condițiile în care gazul natural este un combustibil incert pe termen mediu şi lung pentru încălzirea populației?

Este hidrogenul o opțiune pentru Romania?

Răzvan Nicolescu: Cred că este o opțiune pentru toți, ca alternativă la combustibilii clasici în transporturi. În sectorul de transporturi va fi o combinație între electric, hidrogen şi biocarburanţi compatibili cu standardele de mediu.  Mă repet, aş vrea să producem hidrogen dar şi instalații de electroliză pentru obținerea acestuia.

Care este opinia dvs cu privire la centralele eoliene offshore?

Răzvan Nicolescu: Ele reprezintă viitorul. S-au făcut progrese mari tehnologic, iar costurile au scăzut de câteva ori. Din fericire avem un potențial important. Depinde de statul român dacă va avea capacitatea să îl folosească în beneficiul propriilor cetățeni. În ceea ce mă privește, am încercat să fac tot ce am putut ca să conving oficiali ai Comisiei Europene să declare Marea Neagră o zonă prioritară pentru energia eoliană offshore, în comunicarea pe care urmează să o publice în curând. Vom vedea ce va ieși.

Cum vedeți exploatarea gazelor din Marea Neagră şi cum ar trebui România să profite de aceste resurse?

Răzvan Nicolescu: Dacă exploatarea nu începe repede, acele resurse nu se vor mai exploata niciodată. Ar fi un bun prilej pentru colectarea unor taxe la bugetul de stat şi relansarea sectorului chimic si petrochimic, două sectoare care generează un mare deficit pe balanța comercială a ţării. E cunoscut că sunt categoric împotriva conectării de noi localități la gaz natural. Este o risipă de bani şi o mare greșeală strategică pe care suntem pe cale să o facem. Cei care vor plăti costurile acestei greșeli sunt cetățenii care vor suporta doua tranziții, nu una.

Ar trebui să cumpere Romgaz toata participația Exxon în blocul Neptun şi să relansăm proiectul?

Răzvan Nicolescu: Să cumpere tot ar fi o decizie foarte riscantă din punctul meu de vedere. Dezvoltarea acelui proiect înseamnă mulți bani si riscuri mari. Romgaz nu are know how pentru proiecte de acest gen si are nevoie de timp să îl dobândească. Nu știu nici bani dacă are pentru achiziție şi apoi pentru investiție. Aş vrea să văd un Romgaz transformat în lider regional, nu o companie intrată în insolvenţă.

California a avut, recent, prima întrerupere controlată de electricitate în 19 ani. California a eliminat aproape total energia pe bază de cărbune și și-a redus dependența de gaze naturale și energie nucleară în favoarea centralelor solare și, într-o măsură mai mică, a energiei eoliene. Care sunt pericolele pe care le vedeți dacă România creşte prea mult energia pe bază de regenerabile?

Răzvan Nicolescu: California a avut niște probleme mici (sub 0,1% din consum întrerupt) pentru că nu a investit în capacitați de stocare la nivelul planificat. Nu văd un risc pentru România, atâta timp cât vom stimula dezvoltarea capacităților de stocare, inclusiv în baterii. Proiectele de dezvoltare a energiei regenerabile cu risc de a produce dezechilibre nu ar mai trebui conectate în sistemul de transport decât dacă au măcar 5%-10% din puterea instalată capacități proprii de stocare.

Energia nucleară? Cum vedeți dezvoltările din sector?

Răzvan Nicolescu: Energia nucleară este curată şi poate contribui la realizarea obiectivelor climatice, însă cel mai mult cred în energia regenerabilă şi în cea economisită.

Mulțumim, Răzvan Nicolescu!