”Polonia a făcut o planificare regională a fondurilor europene. Polonezii au făcut câte un program operaţional regional pentru fiecare regiune în parte, în funcţie de nevoile regiunii respective, şi unul special pentru zona cea mai slab dezvoltată din est. Ei au făcut descentralizarea şi regionalizarea în 10 ani de zile, aşa că le-a fost mai uşor să facă aceste lucruri. Au început descentralizarea în 1990, şi în 1999 au creat 16 voievodate, echivalentul Agenţiilor noastre de dezvoltare regională (ADR)”, a explicat Graţian Mihăilescu, expert în dezvoltare regională, în cadrul conferinţei ”Importanţa dezvoltării regionale pentru viitorul României”, organizată joi de Institutul de Studii Populare.

El a arătat că, în schimb, în România fondurile europene pentru perioada 2014-2020 nu au fost bine planificate, în sensul că IMM-urile şi antreprenoriatul trebuiau stimulate mai mult. Expertul a dat ca exemplu axa de turism din Programul Operaţional Regional (POR) care în perioada 2007-2013 a fost eligibilă şi pentru societăţi private şi ONG-uri, dar în 2014-2020 este destinată doar administraţiilor publice.

Graţian Mihăilescu a mai subliniat că 90% din PIB-ul României este pus în spatele a 7-8 judeţe, iar disparităţile sunt imense între regiuni şi în interiorul acestora, astfel încât riscăm ca ”în 2020 să avem 10 judeţe foarte dezvoltate şi unele în care nu se întâmplă nimic”.

În opinia sa, este nevoie de mai multă transparenţă la nivelul administraţiei şi de o guvernanţă multinivel, în sensul unor consultări cu societatea civilă, experţii, reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor atunci când se iau decizii importante la nivel local sau regional. Expertul a dat exemplul municipalităţii Timişoara, oraş candidat la titlul de Capitală Europeană a Culturii, în care primarul vrea să construiască o fântână arteziană de 2 milioane de euro, arătând că pentru această decizie trebuie întrebaţi cetăţenii şi planificatorii urbani.

În concluzie, Mihăilescu a pledat pentru concentrarea pe nevoile fiecărei regiuni de dezvoltare statistică, dat fiind că ele sunt diferite în funcţie de particularităţi. Totodată, în opinia sa, este nevoie de bugete multianuale, care să nu fie afectate de ciclurile electorale, pentru proiecte mari în funcţie de nevoi.

La rândul său, Winfried Senker, consultant internaţional în dezvoltare socială şi economică, a susţinut că România trebuie să meargă mai departe de regiunile statistice, dar fără federalizare. Întrucât Consiliile Judeţene constituie Consiliul Regional, el a propus o variantă prin care Consiliile Judeţene să-şi schimbe preşedinţii anual, iar capitala regiunii să treacă prin rotaţie de la un oraş la altul. ”Să fie preşedinţia pentru jumătate de an sau un an în Botoşani, iar pe urmă să se mute la Bacău, Iaşi şi aşa mai departe”, a explicat Senker.

În opinia sa, Senatul României ar putea să se transforme într-o Cameră regională astfel încât regiunile să fie mult mai implicate în actul legislativ din România, iar deputaţii să aibă un contact mai intens cu regiunile.

Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă 131% din media europeană PIB/cap de locuitor, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea Nord-Est este de 34%.

Referitor la disparităţile dintre regiuni, expertul a mai arătat că centrele cu cele mai mari venituri din Germania nu sunt neapărat capitalele, ”Berlinul nefiind nici pe departe ce sunt Frankfurt, Munchen sau Hamburg”.

Senker a mai subliniat că în landuri precum Bavaria există localităţi în care partide locale ale oamenilor liberi, partide de independenţi sub formă de ONG, aleg primarul. Acesta este mult mai implicat în zona lui pentru că nu este pus pe criterii politice. Pe de altă parte, el a recomandat ca promovarea unui proiect mare de infrastructură să fie legată nu de un oraş, ci de regiune.

La rândul ei, Gabriela Drăgan, director al Institutului European, a susţinut că formarea regiunilor autonome nu trebuie considerată un panaceu pentru dezvoltare şi absorbţia fondurilor europene. ”Absorbţia fondurilor europene nu trebuie considerată un obiectiv în sine. Poţi să cheltuieşti banii, de dragul de a-i cheltui, fără niciun impact. Nu absorbţia cantitativă este obiectivul, dar rezultatele pe care le avem sunt extrem de îngrijorătoare. Rata de absorbţie a fondurilor europene este de 58, 67%, cu estimare de 65% în cazul în care toate plăţile se vor face în actualul ciclu de programare”, a explicat ea.

Pe de altă parte, Drăgan s-a referit la decalajele dintre regiuni, arătând că, potrivit cifrelor Eurostat din 2013, Regiunea Bucureşti-Ilfov reprezintă 131% din media europeană PIB/cap de locuitor, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor în regiunea Nord-Est este de 34%.

”Polonezii au 46% pentru cea mai săracă regiune şi 105% pentru cea mai bogată. Şi la ei există discrepanţe, dar la noi există tendinţa de a concentra dezvoltarea şi investiţiile în Bucureşti”, a concluzionat directorul IER.

http://epochtimes-romania.com