Toate companiile romanesti se plang de lipsa de finantare. Dupa Revolutie,
societatile romanesti au plecat la drum intr-o aventura total necunoscuta, economia
de piata, cu un mare handicap: lipsa capitalului. Mai mult decat atat, le lipsea si
cultura antreprenoriala sau de business. Din aceste motive, firmele romanesti nu au
avut nicio sansa intr-o lupta total inegala cu companiile straine. Si-au dat obstescul
sfarsit, una cate una. Statul, in loc sa sustina si sa protejeze capitalul romanesc, a
sustinut paradoxal si discriminatoriu tot capitalul strain. In ultimii 10 ani, peste 80%
din ajutoarele de stat s-au dus catre firmele straine.
Nici bancile nu s-au inghesuit sa finanteze companiile. Soldul creditelor date
firmelor sau populatiei in perioada 2010-2016, a crescut cu doar 3%, de la 209 la
216 miliarde lei. In schimb, au dezvoltat un apetit, din ce in ce mai mare, in a finanta
statul. In aceeasi perioada, si-au marit soldul creditelor, cu 50%, de la 61 la 90
miliarde lei. Sigur ca statul, dupa cum stim, este un prost administrator si a cheltuit
banii preponderent pe salarii, pensii si ajutoare sociale, in loc sa construiasca
drumuri, scoli si spitale sau sa-si retehnologizeze putinele companii pe care le mai
are in portofoliu. Bancile au preferat sa nu-si asume niciun risc in economie,
speculand foamea de bani din ce in ce mai mare a bugetului de stat. Ca sa-si
finanteze deficitele bugetare si de cont curent, statul si-a propus sa imprumute doar
anul acesta vreo 50 miliarde lei de pe piata interna si vreo 3 miliarde euro de pe
pietele internationale.
Trebuie sa intelegem ca imprumuturile costa. Cam vreo 2,5 miliarde euro anual.
Daca in ianuarie, randamentul la titlurile de stat era de 3,23%, acum a ajuns 3,80%
si va trece de 4% pana la sfarsitul anului. In timp ce noi ne imprumutam din ce in ce
mai scump, Ungaria “antioccidentalului” Victor Orban a reuşit performanţa să
lanseze in octombrie o emisiune de titluri de stat de 15 miliarde de forinţi. Surpriza!
A avut loc o suprasubscriere de 49 de miliarde de forinţi, in conditiile in care statul
dadea o dobândă negativă de -0,2%. Cu alte cuvinte, la scadenta, finantatorii pleaca
acasa cu mai putin bani decat au imprumutat.
Deci iata cum o tara cu o populatie si o suprafata reprezentand jumatate din populatia
si suprafata Romaniei si cu un PIB cu 60 miliarde euro mai mic decat al nostru, se
bucura de o mult mai mare favorabilitate si incredere in randul investitorilor si
finantatorilor straini.
Aviz amatorilor, adica Tudose & Company.