În cadrul Galei Women in Economy, organizată de Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), mi-a revenit deosebita plăcere și onoare de a-i înmâna doamnei Conferențiar Doctor Carmen ORBAN, directorul general al Grupului Monza, premiul CUORE, pentru activitatea pe care o desfășoară în domeniul medical.

Acest premiu i-a fost acordat doamnei doctor nu pentru mandatul de excepție pe care l-a avut în calitate de manager general al spitalului Fundeni, un mandat destul de lung, de opt ani de zile și cu foarte multe rezultate bune, ci pentru că a acceptat provocarea de a prelua, anul trecut, un mandat destul de interesant, cel de director general al grupului medical Monza. De ce este atât de interesant acest mandat?

Ați văzut recentul scandal, recentele controverse de luna trecută, cu încercarea ministrului Sănătății de liberalizare a rezidențiatului și implicit a serviciilor medicale. Din păcate, trăim încă într-o societate conservatoare tributară anumitor mentalități și vedem medicina privată ca pe un inamic al sistemului public de sănătate. Ceea ce este fundamental greșit. Trebuie să acceptăm această realitate: astăzi, vorbim de 188 de spitale private în România, în care lucrează 22.000 de medici și alte pestee 100.000 de cadre medicale. Înseamnă investiții de peste 3 miliarde de euro și rezultate de excepție atât în chirurgie cardiovasculară sau neurochirurgie. Trebuie să vedem sistemul public de sănătate ca pe o complementaritate, ca pe o simbioză cu cel privat.

Din păcate, există multă ipocrizie și demagogie. În ultimii 13 ani, Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate a decontat cetățenilor români pentru tratamente în spitale din Europa, 1,4 miliarde de euro. Nu am văzut în ultimele două luni niciun deontolog, niciun justițiar să se lege cu lanțul de Palatul Victoria din cauză că acei bani au fost plătiți spitalelor private din străinătate, în loc ca aceeași sumă să fie folosită la construirea celor cinci spitale regionale din România pe care le tot rostogolim în discursul public din anii 2000, dar pe care, iată, încă nu le-am construit. Dar este o crimă împotriva umanității să dai un leu spitalelor private. Pentru că despre aste este, la modul foarte simplist, vorba.

Trebuie să mai acceptăm un lucru, anume că sistemul public de sănătate este, probabil după administrație, cea mai mare gaură neagră a bugetului de stat, în care aruncăm în fiecare an peste 10 miliarde de euro. În ultimii zece ani, înseamnă o sumă de peste 120 de miliarde de euro, cu rezultatele pe care le vedem cu toții: România este numărul 1 în Europa la mortalitate infantilă, la incidența bolilor cardiovasculare, malpraxis și infecțiile nosocomiale.

Exagerând puțin, putem spune că murim cu zile în spitalele din România. Și atunci este evident că avem nevoie de o reformă profundă și radicală, este nevoie de finanțare justă și echitabilă și pentru spitalele private care tratează tot oameni, iar nu șobolani.

De pe vremea lui Otto von Bismark, 1889, Europa civilizată a ridicat ca principiu în medicină finanțarea urmează pacientul. Asta trebuie să se întâmple și în România. Pentru că nu vorbim de banii statului. Statul este doar administrator al banilor celor 5 milioane de salariați din România și ai celor 5,2 milioane de pensionari, iar pacientul este suveran în dreptul lui de a opta unde să se trateze: la un spital privat din străinătate, la spital de public din România sau la spital privat din România.

La gala CONAF de aseară au participat și Președintele României, Klaus Iohannis, premierul Ludovic Orban, mai mulți membri ai Guvernului, reprezentanți ai corpului diplomatic, precum și circa 800 de invitați, femei de afaceri din România și din străinătate, parteneri și reprezentanți ai instituțiilor care susțin implicarea și dezvoltarea inițiativelor feminine în afaceri, în societate sau în cultură.