de Remus Pricopie

De facto, suntem deja în campanie electorală, în primul rând pentru alegerile prezidențiale, dar și pentru celelalte tipuri de alegeri, care se vor succeda în 2024 (europarlamentare, locale și parlamentare).

Oameni politici și nepolitici ne vorbesc în fiecare zi despre cine se va califica și cine nu se va califica pentru scaunul de la Cotroceni, despre cine va câștiga alegerile europarlamentare, cine vor fi primarii din București, Iași, Timișoara sau Brașov, despre ce partide nu vor mai intra în Parlament sau cum se va forma noua majoritate parlamentară, în ianuarie 2025. La un inventar sumar, am identificat, din relatările de presă din ultimii doi ani, peste 40 de „candidați” pentru funcția supremă în stat, cea de Președinte al României, peste 15 „candidați” pentru poziția de primar al Capitalei, aproximativ 150 de doritori să ocupe cele 33 de poziții de europarlamentar, care revin României, în Parlamentul European, peste 20 de politicieni care au intrat în competiție pentru poziția de comisar, alții care vizează fotoliul de director SRI etc. În materie de candidați, partide și rezultatele lor electorale de anul viitor, nu numai casele de sondare a opiniei publice, dar și casele de pariuri (!?) au ajuns să prezinte cifre, unele dintre ele desprinse din filmele SF. Gesturile de imagine – de tip marketing electoral – sunt tot mai prezente la oamenii politici, dar și la persoane care, oficial, nu (mai) dețin poziții de demnitate publică în România, dar care, în mod evident, încurajează zvonistica electorală, care alimentează speculațiile și sondajele asociate competițiilor din 2024.

Ca o noutate, în raport cu anii pre-electorali anteriori, „analiștii” au o grijă suplimentară: „Ce va face actualul Președinte al României după finalizarea mandatului?”. Tema este atât de prezentă încât trebuie să fii foarte atent ca să poți să distingi între:

Continuarea, aici.