Este important să clarificăm problema politizării școlii, în general, și a universităților – inclusiv a Consiliului Național al Rectorilor – , în particular.

Unii au zis că demersul inițiat de SNSPA este o pierdere de timp, pentru că toate partidele politice au făcut și fac acest lucru, într-o formă sau alta. Eu nu cred că reintrarea în legalitate, prin respectarea statutului apolitic al instituțiilor de învățământ, este o pierdere de timp. În plus, nu cred că numai cadrele didactice de la SNSPA doresc să oprească această boală, care a erodat în timp credibilitatea și calitatea educației din România.

Dar, pentru că unora le place să arunce în derizoriu subiecte importante, numai pentru a-și păstra privilegiile, propun să începem metodic – „pas cu pas” – și să vedem ce zice Legea educației nr. 1 din 2011, la art. 123(1):

„Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituțiile de învățământ superior se organizează şi funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase.”

Detalii aici 👉 www.legeaz.net/legea-educatiei-nationale-1-2011/art-123

Oare „independent de orice ingerințe ideologice, politice sau religioase” înseamnă că rectorul poate să exercite simultan funcția de rector și deputat / senator?

Aștept opiniile dumneavoastră.

PS: Voi reveni şi cu alte prevederi legislative şi cu exemple de bună practică, din țară (sunt multe universități în România în care legea se respectă) şi din străinătate.