Adriana
Publicat în 24 aprilie 2012, 18:42 / 604 elite & idei

Robert Turcescu: Rezistenţa prin friptură

Robert Turcescu: Rezistenţa prin friptură

La români, mesele în familie au ceva dintr-un concurs de Formula 1. Părinţi, copii, bunici, rude venite din provincie sau de la oraş, vecini, prieteni de familie, toţi se înghesuie la linia de start a festinului, aliniindu-se în faţa primului păhărel de tărie cu speranţa că vor rezista până la desert. E greu. Cursa e lungă şi are schimbări bruşte de direcţie culinară pe turnantele dinspre frigidere, cuptoare şi cămări. Aperitivele, practic, nu există. În locul lor se aruncă pe mese platouri cu mic dejun, prânz şi cină la un loc, într-o devălmăşie greu de înţeles, dar pe care, oricum, nu se oboseşte nimeni s-o priceapă. Toţi sunt ocupaţi să înfigă, să taie, să rupă sau să mestece. A început! E momentul pentru acţiune, acceleraţie şi viteză.

Până să vină felul întâi, cam toată lumea e deja sătulă. Primul tur de masă a fost făcut şi s-au doborât obstacole din cinci feluri de brânză, salamuri uscate, măsline, icre, ouă umplute, salată de boeuf, ridichi, ceapa verde şi usturoi asemenea. Teoretic, ar fi deja timpul pentru o siestă prelungită, dar mesenii ştiu că la noi aşa ceva nu există. Eşti obligat, prin tradiţie, să încerci ciorba care poate fi, după caz, de văcuţă, de perişoare, de miel, de găină sau de burtă. Acum se înregistrează primele abandonuri. Se petrec în oftaturi prelungi acompaniate de lărgiri discrete de curea. Gospodinele se întristează şi propun un time-out care nu are loc niciodată. Dinspre grătare sosesc în viteză mici şi fripturi uşor carbonizate, cartofi în jar şi frigărui ţesute printre bucăţi de legume. Dintr-un buzunar apar blistere salvatoare cu pastile care uşurează digestia şi, după o mică pauză, cursa poate să reînceapă. Se accelerează din nou, „că se răceşte”. Alte fripturi, alte abandonuri, primele cereri de retragere în dormitoare sau, măcar, pe şezlonguri.

Finalul e rezervat campionilor. De obicei sunt puţini şi cam aceiaşi. Sorb cafele şi aşteaptă ultima tură, cea mai grea dintre toate: desertul. De fapt, corect spus ar fi „deserturile”, pentru că niciodată nu există doar unu. Cozonaci, negrese, brânzoaice, cremşnituri şi blaturi însiropate, cremă de zahăr ars, scoarţă de copac, sarailii, plăcinte şi torturi. Totul trebuie gustat, încercat, savurat, lăudat. Cine scapă spune săru’ mâna pentru masă şi îşi jură în gând că e pentru ultima oară. Da’ parcă ar merge totuşi şi-un digestiv!

Articol publicat pe www.academiacatavencu.ro

Ultima ora:

ObservatorOana Șerban: Biopolitica azi – Cum ne controlează statul în numele siguranței?

PoliticVictor Negrescu: UE mai face un pas important – apărarea europeană primește un nou cadru de finanțare

EconomieRadu Hanga: Trebuie să începem să vorbim cât mai simplu despre investiţii şi să avem produse potrivite fiecăruia pentru a creşte lichiditatea

ExternOvidiu Nahoi: Rusia a răpit peste 19.000 de copii ucraineni

SocialAndrei Muraru: Revoluția lui Nawaf. În memoria lui Nawaf Salameh, un vizionar care a pus suflet în promovarea României

EvenimenteHoria Răzvan Botiş a primit premiul „In Memoriam Bogdan Gavrilă”

EditorialGrațian Mihăilescu: Ce-ar fi dacă Bucureștiul s-ar schimba în doar două zile? Soluții concrete, inovatoare și inspiraționale pentru un viitor urban mai verde și sustenabil la festivalul care reinventează relația oamenilor cu mediul urban

CulturaIonuț Vulpescu: Podcast – invitat, pr. prof. Ion Buga (sezonul 5, episodul 11)



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe