Naţia româna, bravă şi dreaptă, veşnic neîndurătoare în faţa compromisului şi scârbită pe vecie de cei ce îndrăznesc a o minţi în faţă ori pe la spate, discută cu aprindere în zilele din urmă despre traseismul politic. Nu-i place, mă-nţelegi, să vază aşa bărbaţi falnici, cum a dat politica noastră în peste două decenii de împliniri măreţe, vopsindu-se, peste noapte, din portocaliu în galben, sărind ca ţoapele peste balta doctrinară de la stânga la dreapta, cerşind încă un mandat de funcţiune publică pe la toate uşile şi în toate poziţiile.

Că noi, vorba aceea, nu aşa am fost învăţaţi despre exerciţiul puterii! Noi, naţia, nu ne-am vândut pentru o pungă de mălai şi-o litră de ţuică, n-am aşteptat să ni se dea, ci am trecut la a ne construi singuri şi prezentul, şi viitorul mai ales, hărăzind copiilor noştri ocazia de a răsfoi trecutul pentru a învăţa lecţii despre demnitate şi dârzenie. Poporul, veşnic osândit să aibă dreptate, a muncit mult la a-şi alege conducători vrednici, ieşind la vot în număr mare şi făcând osebiri studiate între diverse programe electorale, comparând ce se întâmplă la noi cu situaţiunea occidentală, fără a auzi vreodată trâmbiţele şi tromboanele populiste ce-au răsunat şi pe la noi prin campanii, dar fără folos şi cu mari stridenţe.

Naţia română, să ne-nţelegem, a fost şi va fi neîndurătoare cu traseiştii câtă vreme ne obligă istoria la a ţine calea dreaptă, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri, care n-au trădat nicicând înţelegeri şi jurăminte, dovedind fidelitate pentru cauze, onoare şi virtute. Noi n-am întors nicicând armele împotriva aliaţilor, părinţii noştri nu s-au lăsat umiliţi şi nici călcaţi în picioare, oricât de grea le va fi fost lupta pentru supravieţuire. Au preferat disidenţa, protestul şi, mai apoi, chiar moartea, decât să stea-n genunchi şi să simtă cizma dictaturii de orice fel cum le apasă grumazul.

Să n-avem milă azi faţă de cei ce-ndrăznesc a rupe lanţul acestor nobile-nsuşiri fără de care nu poţi pentru ca să te prezanţi în faţa istoriei şi să dai sama staturii tale de om vrednic! Ce-i aia să te muţi, să te suceşti, să te schimbi, să te lipeşti când la stânga, când la dreapta, când pe centru? Unde s-au mai pomenit în firea bravului nostru popor trădarea, minciuna, lipsa de caracter ori de tărie? Pe fruntea noastră scrie onoare, stimabililor, şi aşa va să fie în veacul vecilor!

Să-ncheiem deci discuţia despre traseistul din politica noastră. El nu există! Aşa cum n-a fost picior de om în valiza chinezului de pe Otopeni, ci doar o labă. Cu menţiunea că măcar aia s-a dovedit a fi de urs.

Articol publicat pe www.academiacatavencu.info