Despre comunitati care lipsesc. Am copilarit si inca traiesc pe o strada ca un sat. In care oamenii se cunosc, se saluta, au intrat unii in casele altora. O strada pe care se colinda si se „imparte”. O strada unde lumea observa daca nu ai iesit din casa, unde o Ambulanta oprita in fata vreunei curti aduce intrebari directe. O strada unde oamenii isi matura in fata curtii. Experienta mutatului „la bloc” a fost dura din punctul asta de vedere. O alienare dureroasa, in care vecina de la 3 a fost socata ca am ajutat-o sa urce sacosa prea grea. Ne intrebam de ce e mizerie in oras? Pentru ca orasul nu e al nostru. E al altcuiva. Acel abstract al unei diateze pasive „sa se faca”. Pai poate facem noi mai intai. Poate maturam si in fata portii vecinului care a plecat, sau care nu mai poate. Poate impingem tomberonul de vizavi cand nu are cine. Sau poate doar incepem prin a ne da Buna Ziua. Si a recladi comunitatile mici.