Neincrederea. Aceasta pare sa fie pacatul nostru. Neincrederea in noi si in ceilalti oameni. In rest, se pare ca picam destul de bine, daca e sa ne luam dupa cartea “Mai romani decat romanii”, un proiect editorial ce aduna textele a 45 de oameni din diferite tari care au ales sa traiasca in Romania. Cartea nu este o alcatuire sistematica, nu este un studiu despre personalitatea unui popor. Sunt doar marturii ale unor oameni care si-au gasit, in moduri foarte diferite, implinirea aici. Iar textele lor sunt reconfortante, e foarte placut sa afli ca ai unele calitati speciale, ca lumea ta este mai buna decat credeai daca stai sa o vezi dintr-o alta perspectiva, daca privesti locurile comune ca fiind noi. Si mai ales daca dai la o parte angoasele de a fi roman. Nici unul dintre autorii acestor texte nu se oboseste, asa cum ne obosim noi cu totii, sa caute firea metafizica, fibra profunda a romanului. Ei descriu doar o lume – dar si o stare, starea romanilor dupa 1990 – si o gasesc, din punctul lor de vedere, atat de interesanta si de plina de oportunitati incat au ales-o sa fie lumea lor. Cum suntem noi cand actionam – deseori exasperanti lasand totul pe ultima zi si gasind solutii la limita, de pilda, dar pana la urma le gasim cand nu se mai astepta nimeni. Cum suntem cand petrecem, cand ne imprietenim, cat am evoluat in ultimii 20 de ani, cum am evoluat, ce am pastrat. Asa sunt facute descrierile lor si ar putea sa ne fie foarte utile fiecaruia dintre noi in parte. Probabil, cel mai mare merit al acestei carti este acela ca poate reprezenta o baza pentru o strategie de PR pentru Romania. Asa ne vad ei, cei ce ne cunosc de zeci de ani, sunt observatorii nostri cei mai buni, asa vorbesc despre noi si in afara Romaniei. Pornind de la aceste texte se poate structura un discurs autentic, destins, convingator de public relation despre cat de buna este totusi Romania – daca trecem peste unele lucruri.