Matei Bogdan
Publicat în 15 decembrie 2021, 10:33 / 186 elite & idei

Sebastian Slăvitescu: Alegerile prezidențiale din Franța – Cine este Eric Zemmour și de ce este atât de controversat?

Sebastian Slăvitescu: Alegerile prezidențiale din Franța – Cine este Eric Zemmour și de ce este atât de controversat?

de Sebastian Eusebiu Slăvitescu

Fie că este vorba de Jean-Marie sau de fiica sa Marine, Le Pens au fost de-a lungul multor ani figuri dominante ale extremei drepte din Franța. Însă lucrurile par să capete un nou contur. Cu cinci luni înainte de următoarele alegeri prezidențiale, o nouă personalitate a apărut pe scenă: Eric Zemmour.

Novicele politic și-a anunțat zgomotos candidatura la alegerile prezidențiale din 2022. Începând cu luna septembrie, a provocat o frenezie în spațiul media cu aparițiile sale frecvente la televizor și prin dezbaterile lui polarizante. Dezbaterea televizată a lui Zemmour cu liderul de extremă stânga Jean-Luc Mélenchon a atras 3.8 milioane de telespectatori.

Zemmour este o personalitate polemică cunoscută în Franța încă din anii 2000. Până de curând a fost cronicar la Le Figaro și la alte ziare, precum și comentator TV, renumit pentru ideile sale provocatoare în privința islamului, migrației sau femeilor. Un sondaj publicat în octombrie l-a plasat – pentru prima dată – în turul al doilea de scrutin împotriva lui Macron. Sondajul îl dă pe Zemmour la o cotă de voturi de 17% până la 18%, înaintea celor 15% până la 16% a lui Marine Le Pen și a oricăruia dintre candidații de centru-dreapta.

Ce reprezintă Eric Zemmour și cât de mult poate bulversa alegerile prezidențiale din Franța?

Zemmour, în vârstă de 63 de ani, s-a născut într-o suburbie din Paris, într-o familie de evrei berberi care au venit în Franța în timpul războiului din Algeria, care a durat între 1954 și 1962. Tatăl său Roger a fost paramedic, iar mama lui, Lucette, a fost casnică.

Absolvent al Universității Sciences Po, a devenit jurnalist după ce a eșuat de două ori examenul de admitere la prestigioasa Ecole Nationale d’Administration – școala guvernamentală care a instruit majoritatea oamenilor politici, inclusiv pe actualul președinte, Emmanuel Macron.

Eric Zemmour a devenit celebru datorită capacității sale de a dezbate. Este un polemist renumit pentru cultura sa bogată și pentru capacitatea de a-și apăra și construi argumentele. Este un orator iscusit care știe să stârnească emoție în rândurile publicului.

Cea mai recentă emisiune a lui Zemmour la CNews – o televiziune de dreapta care este des comparată cu Fox News – a atras sute de mii de telespectatori în fiecare zi. Zemmour a fost, de asemenea, un scriitor de cărți prolific, cu zeci de eseuri politice și istorice publicate de la mijlocul anilor 1990. Sinuciderea franceză: 40 de ani în care au învins Franța, a devenit instantaneu un best-seller când a fost publicat în 2014, și care plasează declinul Franței pe moștenirea progresistă din mai 1968. Franța nu și-a spus ultimul cuvânt, cea mai recentă carte a sa, ar fi vândut peste 131.000 de exemplare în doar 12 zile, potrivit ziarului Valeurs Actuelles.

Care sunt opiniile politice ale lui Zemmour?

Mai presus de toate, Eric Zemmour este un om pasionat de dezbatere și îi place să-și transmită ideile nu ca propuneri, ci ca adevăruri pe care doar cineva care nu a citit cărțile lui le poate respinge.

Despre pedeapsa cu moartea Zemmour se declară „filozofic favorabil”, aceasta fiind abolită de parlamentul francez în anul 1981 și fiind considerată în Franța unul dintre cele mai mari progrese din istoria Republicii a V-a.

Tema islamului și imigranților a primit în discursul lui de om politic un loc de cinste. Intr-un interviu recent la postul France 2, discutând despre identitate, Eric Zemmour șochează interlocutorul declarând că din momentul în care va ajunge președintele hexagonului, „un francez nu va mai avea dreptul să-și numească copiii Mohamed”.

În continuare, într-o dezbatere televizată, declară spre surprinderea tuturor că „angajatorii au dreptul de a refuza arabii sau negrii”,  adăugând„de ce suntem verificați de șaptesprezece ori [când suntem negri sau arabi]? De ce? Pentru că majoritatea traficanților sunt negri și arabi, așa este, este un fapt”. Ambele declarații, pronunțate pe 6 martie 2010 la postul de televiziune France O și Canal+, îi vor aduce lui Éric Zemmour o condamnare penală și un total de 10.000 de euro amenzi, daune și cheltuieli de judecată, pentru că ar fi „justificat o practică discriminatoare ilegală”, aceasta fiind o infracțiune stipulată de legea penală franceză.

În continuarea discursului discriminatoriu, același personaj declară la televiziunea France 5 „Toți musulmanii, fie că o spun sau nu, consideră jihadiștii ca fiind musulmani buni”, declarație urmată de o amendă de 3.000 de euro pentru „îndemnare directă la discriminare”. Tot Eric Zemmour declară că  „Islamul este o civilizație incompatibilă cu principiile Franței” și a chemat la „Francizarea islamului” pe teritoriul francez.

Invitat în cadrul convenției de dreapta, organizată în 2019 de apropiații lui Les Pens, Éric Zemmour, adresându-se unui public numeros, nu ezită să compare islamul cu nazismul, mergând chiar mai departe, lăsând de înțeles că islamul este mai rău ca nazismul, diminuând gravitatea afirmațiilor lui citând autori necunoscuți, discurs urmat de o amenda de 10.000 de euro pentru „incitare și provocare la ură”.(2019)

Nici despre imigranți nu are o părere mai bună, afirmând în cadrul unei dezbateri televizate la postul de televiziune CNews că minorii neînsoțiți „ca și restul imigranților […] nu au ce face aici:  toți sunt hoți, criminali și violatori”. Dacă postul de televiziune a fost amendat în premieră cu suma fabuloasă de 200.000 de euro, Zemmour s-a ales cu proces penal care este în desfășurare pentru „provocare la ură rasială și injurii publice cu caracter rasist”.

Este de asemenea, cunoscut pentru opiniile sale antifeministe. În cartea sa, Le premier sexe (2006), el critică „feminizarea societății” și promovează o viziune esențială a rolurilor de gen. Éric Zemmour constată că „marile genii din istoria umanității” sunt „bărbați”, iar când femeile joacă fotbal, „acesta nu mai este fotbal”. Recunoaște că este neplăcut pentru el să fie judecat de o femeie. În cartea sa mai spune că a refuzat mereu să fie condus de o femeie. El apără o formă de „violență” în „relațiile sexuale” dintre bărbați și femei. Este nostalgic după zilele în care puteai să „atingi o femeie” fără a risca urmărirea penală. Acuză o jurnalistă că s-a culcat cu sursele sale. Sugerează că femeile miniștri sunt numite doar pentru sexul lor și regretă că nu mai putem face „glume serioase la birou”. Denunță în mod regulat așa-numita „propaganda LGBT” și compară o recentă inițiativă guvernamentală de a facilita integrarea copiilor transgender în școală cu experimentele doctorului Mengele, medic nazist renumit pentru atrocitățile pe care le-a făcut prizonierilor din lagărele de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În total, Eric a primit trei condamnări penale și numeroase amenzi civile.

Eriz Zemmour mai este și un fidel adept al teoriei marii înlocuirii (le grand remplacement), cunoscută și ca teoria înlocuirii. Este o teorie conspirativă a extremei-drepte conform căreia populația albă franceză, precum și populația albă europeană, este treptat înlocuită de populația noneuropeană – cu precădere arabă, berberă și musulmană din Africa și Orientul Mijlociu – prin imigrație în masă, creștere demografică și o scădere a natalității în rândul populației europene, toate cu complicitatea sau cooperarea elitelor. Sperând să o facă una dintre temele centrale ale campaniei prezidențiale, Eric Zemmour și-a construit întreaga campanie politică în jurul acestei teorii xenofobe. Desigur, teoria hoardelor musulmane care vin peste europenii creștini și care în curând ne vor obliga pe toți să respectăm legea shariei nu este una nouă, printre susținătorii ei fiind și Donald Trump, Victor Orban și în general toate partidele de extremă dreapta. 

În realitate, teoria este infirmată de demografi și subminată de statistici. În 2018, numărul imigranților în Franța era de 6,5 milioane de persoane conform INSEE, sau abia 10% din populația franceză. Departe de temuta „înlocuire”, această cifră plasează Franța în media europeană, și chiar sub Germania, Spania, Marea Britanie sau Suedia, potrivit agenției europene de statistică Eurostat. Și dintre acești 6,5 milioane de imigranți, doar o mică jumătate (46,1%, inclusiv 29,3% din Maghreb) erau de origine africană în 2018, sau 3 milioane de persoane, față de 33,5% din Europa, 14,5% din Asia și 6% din America. 

Așadar, este Eric Zemmour un extremist? Cu siguranță. Vechiul și noul extremism de dreapta poartă mereu aceleași metehne, indiferent de timpurile în care acestea se manifestă. Regăsim mereu idea că Franța era mai bine în trecut și că puterea și respectul pe care îl comanda odată sunt acum în declin, și că doar o reînvigorare a spiritului național exprimat printr-un nationalism grosolan mai poate salva țara. Dușmanii sunt întotdeauna străinii, în cazul lui Zemmour chiar și copiii imigranților. 

Într-un interviu recent, acordat pentru ziarul Le Monde, liderul de extremă dreapta Jean-Marie Le Pen și-a exprimat sprijinul pentru Zemmour declarând că „singura diferență dintre Eric și mine este că el este evreu”. Partidul lui Marine Le Pen (Rassemblement National) și Eric Zemmour (Reconquête) au zone de intersecție ferme. Dacă sunt sau nu două fețe ale aceleași monede, acest lucru urmează să-l aflăm de la analiștii politici. În ceea ce-l privește pe Zemmour, dacă acesta va reuși să-și impună viziunea politică asupra unui electorat dominant, care să-i favorizeze prin voturile sale accesul la scaunul prezidențial sau dacă, dimpotrivă, vederile sale filosofice îl vor ține departe de puterea politică la care dorește să acceadă, acesta este un lucru pe care-l vom afla la momentul potrivit, căci orice anticipare a rezultatelor nu poate fi decât o intuiție ce are nevoie să fie confirmată de realitate. 

www.econtextmedia.net

Ultima ora:

ObservatorGabriel Andronache: Digitalizarea sistemului energetic național: soluții și proiecte inovative pentru o infrastructură energetică modernă

PoliticOana Țoiu, despre victimele violenței domestice: ”Nu poate nimeni în locul lor să apeleze la autorități, însă sunt câteva lucruri care le pot fi de ajutor”

EconomieGabriel Andronache: Digitalizarea sistemului energetic național: soluții și proiecte inovative pentru o infrastructură energetică modernă

ExternRadu Carp: Umbra lui Putin în Italia post-Draghi – între Rousseau şi Montesquieu

SocialNicoleta Munteanu: Povestea româncei care este parteneră într-o companie care are în responsabilitate peste 6 miliarde de euro şi care a dezvoltat singură un program unic pentru copiii din toate şcolile din România

EvenimenteFlavia Popa şi Ciprian Stănescu – Climate Change Summit şi cum schimbăm paradigma mediului

CulturaDan Mircea Cipariu: ORLAN, file de corp și auto-hagiografie

EditorialAlexandru Grumaz: După Putin ultranaționaliști? (III) (lecții din războiul din Ucraina)



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe