OraNoua.ro
Publicat în 18 martie 2015, 16:34 / 214 elite & idei

Sebastian Vlădescu: „Băncile ar trebui să renunţe la ipocrizie”

Sebastian Vlădescu: „Băncile ar trebui să renunţe la ipocrizie”

Sursa: bursa.ro

* (Interviu cu domnul Sebastian Vlădescu, fost ministru de finanţe)
*  „În contextul în care băncile au vândut miliarde la discounturi de miliarde, este nevoie de o operaţiune umană, vizavi de împrumutaţii care nu pot să facă faţă aprecierii monedelor”
Reporter: Cum repornim creditarea în România ?
Sebastian Vlădescu: Nu cred că anul acesta şi în 2016 vom avea o revenire a creditării.
Băncile, inclusiv bancherii, sunt, în continuare, reticente.
O bună parte din potenţialii clienţi sunt fie reticenţi în a mai contracta credite, fie incapabili, pentru că mai au încă datorii de acoperit.
După părerea mea, la nivel guvernamental, ar trebui întreprinsă o măsură pentru ca oamenii să nu poată fi daţi afară din casă, pentru că există acest pericol. Şi nu sunt în situaţia aceasta doar cei cu credite în franci, ci şi împrumutaţii în dolari, moneda americană crescând deja cu peste 10%.
Băncile ar trebui să renunţe la ipocrizie şi, până la urmă chiar la răutate, şi să negocieze eficient cu clienţii.
Decât să vândă la pachet bunurile, mai ales casele, către recuperatori cu 30%, mai bine ar negocia cu împrumutatul pentru că sigur va obţine mai mult.
Dacă i-ar acorda împrumutatului un discount de 30%, sigur acesta îşi va plăti casa, pentru că 90% dintre debitori au luat credite pentru case, ca să aibă unde să stea, nu pentru speculaţii sau închirieri.
În contextul în care băncile au vândut miliarde la discounturi de miliarde, este nevoie de o operaţiune umană, vizavi de împrumutaţii care nu pot să facă faţă aprecierii monedelor.
Aceasta ar putea fi întreprinsă în orice moment şi suportată de către bănci. Este mai convenabil decât să îi duci pe toţi în faliment personal, să le iei casele şi, după aceea, să pui neperformantele într-un pachet şi să-l vinzi recuperatorului pe nimic. Pentru că şi recuperatorul de credite tot către oamenii aceia se va îndrepta.
Reporter: Cum apreciaţi creditarea pentru IMM-uri?
Sebastian Vlădescu: Creditarea pentru companii este un subiect mult mai delicat.
Există firme, în general multinaţionalele, care nu au nici un fel de problemă de creditare.
Sunt, însă, multe firme locale cu probleme de creditare majore, generate de două deficienţe mari, lipsa capitalurilor proprii şi valoarea garanţiilor.
IMM-urile au pornit foarte de jos şi au evoluat pas cu pas. Creşterea a fost mai consistentă decât mărirea capitalurilor proprii, în ultimii ani, mai ales în perioada de boom.
Al doilea element care face foarte grea creditarea companiilor locale este legată de valoarea garanţiilor. S-au acordat credite pe garanţii estimate în anii 2006-2009 la o anumită valoare, astăzi însă aceasta nu mai acoperă valoarea creditului. Garanţii noi este greu să creezi acum şi atunci avem un blocaj în care ambele părţi au dreptate.
Proprietarul companiei care se duce la bancă are nevoie de bani fie pentru investiţii, fie pentru funcţionarea curentă, fie nu vrea să intre într-o criză de lichiditate temporară, nu are parametri economico- financiari şi garanţiile necesare pentru a fi acceptat de sectorul bancar.
De cealaltă parte, sectorul bancar are nişte reguli extrem de stricte în momentul de faţă din partea Băncii Naţionale care încearcă să evite o reapariţie a unui nou boom.
Astfel, într-o parte avem nevoia de bani, în cealaltă parte sunt bani, pentru că băncile din România au lichiditate enormă.
Atât din punct de vedere regulamentar, legal, cât şi din punct de vedere efectiv al garanţiilor şi al capitalurilor proprii, cele două părţi nu se pot întâlni, chiar dacă ar vrea.
Aici este o problemă care, dincolo de lipsa de apetit a bancherilor în a-şi asuma riscuri în momentul de faţă, generată de spaimele din trecut, se blochează în zona strict regulamentară.
Ar trebui găsită o formulă, iar semnul de întrebare este cine îşi mai asumă riscuri în momentul de faţă.
Pentru că, în opinia mea, o formulă care să compenseze lipsa de capital şi de garanţii ar fi un fond de garantare.
Dar chiar dacă îi adunăm la un loc pe Dumnezeu, pe Sf. Petru şi pe toţi sfinţii, care au cea mai bună moralitate şi inteligenţa maximă posibilă, nici aceştia nu vor putea face un fond de garantare care să nu aibă nici un fel de pierdere.
Dintre toţi clienţii, există cel puţin doi sau trei care eşuează din diferite motive – piaţă, prostie, nepricepere tehnologică, calamitate.
Este o zonă în care trebuie găsită flexibilitatea necesară în aşa fel încât să nu deschizi un Bancorex nou şi, în acelaşi timp, să ajuţi sistemul să funcţioneze, să-l lubrifiezi, să-l faci să repornească.
Acest lucru ar trebui făcut de Guvern, mai ales pe partea de garantare.
Fondurile de garantare existente sunt mici, au limite de 2,5 milioane de euro, cu garanţii totale de ordinul a câteva sute de milioane de euro.
Iar nevoia de creditare se ridică la 2-3 miliarde de euro, pentru toate companiile.
De asemenea, trebuie să vedem cât poate Banca Naţională să-şi reflexibilizeze regulile, în aşa fel încât sistemul să funcţioneze.
Altfel, vom ajunge în situaţia în care banii stau în bănci într-o parte, iar în cealaltă sunt întreprinzătorii. Şi nu pot crea o legătură de creditare.
Băncile au acum o lichiditate foarte mare şi au o mare problemă să-şi plaseze banii. Conform regulilor, o bancă îşi plasează o parte din bani în titluri de stat; mai are o parte la BNR – pentru rezerva minimă obligatorie, dar tot are la dispoziţie o mare parte pentru creditare.
Reporter: Credeţi că Banca Naţională şi-a îndeplinit rolul pe care îl avea în economia naţională?
Sebastian Vlădescu: Cred că da. Stau să mă gândesc înainte de a răspunde pentru că nu vreau să dau un răspuns care să fie interpretat.
Lumea se aşteaptă ca Banca Naţională să fi acţionat perfect de-a lungul timpului, ceea ce ar fi presupus să-şi fi excedat rolul pe care îl are.
De exemplu vizavi de creditele în franci elveţieni, cetăţenii spun că Banca Naţională ar fi trebuit să interzică creditele în franci elveţieni. Dar nimeni nu ar fi fost de acord, în anul 2006, cu acest lucru.
Ar fi trebuit stopate nu numai creditele în franci elveţieni, ci creditele în orice valută, iar reîntoarcerea la controlul utilizării valutelor ar fi sunat execrabil în 2004 sau 2005, când tocmai ne bucuram că vin bani în ţară.
A găsi vina în curtea Băncii Naţionale pentru erori individuale sau pentru speranţe individuale neacoperite de realitate nu mi se pare în regulă.
Probabil că Banca Naţională nu a funcţionat perfect, dar, după părerea mea, de douăzeci de ani încoace, face mult mai mult bine şi destul de puţin rău.
* „Mulţumiţii nu vorbesc, nemulţumiţii sunt foarte vocali şi senzaţia este că tot Codul fiscal este o mare prostie” 
Reporter: Care este opinia dvs cu privire la noul Cod Fiscal?
Sebastian Vlădescu: Nu l-am citit cu atenţie, încă.
Din punctul meu de vedere contează un singur lucru, faptul că noul Codul Fiscal se republică. Aceasta este o performanţă pentru care Ministerul Finanţelor, funcţionarii de acolo, ministrul merită toată lauda (n.r. interviul a fost acordat înainte ca ministrul Darius Vâlcov să fie chemat la DNA).
Eu, în calitate de ministru al finanţelor, am încercat şi am eşuat.
În ceea ce priveşte prevederile, văd dezbaterile care sunt aceleaşi de fiecare dată când apar modificări în Codul fiscal.
Există mulţumiţi şi există nemulţumiţi.
Mulţumiţii nu vorbesc, nemulţumiţii sunt foarte vocali şi senzaţia este că tot Codul fiscal este o mare prostie.
Ştiu din propria mea experienţă că 90% dintre nemulţumiţi nu au dreptate şi că sunt ghidaţi de interesele lor strict personale.
Nu i-am văzut pe cei cu adevărat importanţi că au luat poziţii consistente, care să reclame proiectul de Cod Fiscal. Mă refer la Consiliul Investitorilor Străini, la grupul de companii mari de audit, la consultanţii fiscali, la Camera Auditorilor.
Reporter: Fostul ministru de finanţe Bogdan Drăgoi a spus că noul Cod Fiscal este un proiect de lege făcut pentru PSD în Opoziţie.
Sebastian Vlădescu: Codul Fiscal are prevederi actuale care se aplică a doua zi după intrarea lui în vigoare şi care afectează activitatea noastră, a fiecăruia.
Dincolo de asta, există – nu ştiu dacă sunt prevederi în Codul Fiscal sau doar angajamente administrativo-electorale – acea discuţie legată de evoluţia taxării în România.
Alegerea preşedintelui Iohannis, în ciuda faptului că acesta nu are atribuţii în executiv, a creat, la nivelul populaţiei României, un set de aşteptări care sunt 90% în curtea Guvernului.
Executivul aferent preşedintelui Iohannis nu a devenit încă executiv, fiind încă în opoziţie.
Puterea actuală executivă a anunţat un pachet de „speranţe” pentru 2016, 2018, 2019, 2020. Nu ştim cine va fi atunci la putere sau în opoziţie.
În mod evident, ceea ce a făcut Ponta este o mişcare politică abilă, însă orice om care are legătură cu zona economică îşi pune foarte multe întrebări vizavi de posibilitatea realizării acestor reduceri de taxe şi impozite.
Noul Cod Fiscal arată bine, însă cât de posibil este aşa ceva nu ştiu, pentru că primul lucru care determină un anume grad de posibilitate este creşterea economică a României, care, la rândul ei, este legată de zona euro, de Europa Unită şi de ce se întâmplă la nivel global.
De exemplu, la o creştere de 7%, începând din 2016, răspunsul este că poate exista un asemenea Cod Fiscal, însă la o creştere de 2% nu prea văd cum se poate acest lucru.
Reporter: Mai avem nevoie sau nu de acord cu FMI?
Sebastian Vlădescu: Cred că avem nevoie de acelaşi tip de acord pe care l-am avut, adică preventiv.
Deja am creat un supraveghetor – Consiliul Fiscal – care funcţionează. FMI nu face altceva decât să vină să îl întărească.
Am avut nevoie de acord cu FMI, pentru că am avut nevoie de bani şi au fost momente în istoria României când acordul cu instituţiile financiare internaţionale a avut efectivitate.
Modelul de acord pe care îl avem noi cu FMI, în momentul de faţă, nu este altceva decât un fel de supracontrol, de autoverificare la care poţi să renunţi. Nu este ceva impus.
Reporter: Vă aşteptaţi să fiţi chemat la DNA?
Sebastian Vlădescu: Nu mă aştept. A te aştepta presupune că ai făcut ceva care să te îngrijoreze. Nu am emoţii de genul acesta.
Reporter: Ce părere aveţi de campania anticorupţie?
Sebastian Vlădescu: E bine că se întâmplă.
Reporter: Aţi fost coleg cu foarte mulţi oameni care au acum probleme la DNA.
Sebastian Vlădescu: Am fost coleg cu foarte mulţi oameni.
Faptul că a început o campanie anticorupţie este un lucru remarcabil.
Este adevărat însă că există elemente care creează emoţii şi incertitudine vizavi de această campanie.
Suntem o ţară în care turnătoria nu este acceptată şi nu este o idee bine recepţionată.
În acelaşi timp, însă, în foarte multe sisteme, în Statele Unite sau Germania, delaţiunea este chiar recompensată. Dar aici întâmpinăm probleme cu denunţul – nu ştim dacă este răzbunare sau dacă este real. Până la urmă contează să existe probe.
Al doilea lucru care nu cred că este foarte în regulă în această campanie anticorupţie este publicitatea excesivă. Avem un contact mult prea solid cu presa care deja nu mai este în zona informaţiei, ci în zona circului.
Este foarte posibil ca valul de acţiune să nu fi lăsat justiţia – şi aici mă refer la judecători, procurori, cei care sunt activi – să creeze zidurile necesare.
Procurorii s-au apucat de treabă.
Dar nu ştiu cât de legal este să dai informaţii din dosare sau din interceptări telefonice, înainte de un verdict.
Sunt zone în care ar trebui lucrat, după părerea mea. Nu ar trebui lăsată impresia că, de fapt, nu avem de-a face cu o campanie anticorupţie, ci cu o vendetă politică.
Apariţiile publice afectează şi, finalmente, excesul mass-media duce la reacţii, care pot afecta campania anticorupţie, ceea ce este de evitat.
Pentru România campania e necesară, dar de la apariţia cu cătuşe la ieşirea de la DNA până la condamnare este cale lungă. Aici trebuie găsit echilibrul.
Oamenii aceia, până când nu au condamnare efectivă, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
* „Relaxarea cantitativă pe care o face acum BCE nu este o noutate”
Reporter: Care vor fi efectele programului de relaxare cantitativă din Europa?
Sebastian Vlădescu: Programul de achiziţii de obligaţiuni al BCE nu va avea, pe termen scurt, vreun efect consistent pentru ţara noastră.
În cazul în care acţiunea va da rezultate, vom fi influenţaţi pozitiv prin faptul că principala noastră piaţă de export – zona euro – va deveni mai solvabilă.
Dacă germanii sau francezii vor cumpăra mai mult, atunci noi vom exporta mai mult şi, în acest caz, vom produce mai mult.
Nu cred însă că slăbirea euro faţă de dolar sau faţă de francul elveţian va determina şi o depreciere consistentă a euro faţă de leu, în cursul acestui an.
Pe termen scurt, în mod cert, euro va fi mai slab, pe termen mediu, însă, evoluţia va fi strict în funcţie de rezultatul principalelor economii europene – germană, franceză, italiană, spaniolă, olandeză.
Nu ştim, încă, dacă economiile zonei euro vor reacţiona la programul BCE şi dacă acesta va avea efecte sinonime cu cele din Statele Unite, care cred că sunt destul de perverse.
Dar, cel puţin la prima vedere, SUA au avut rezultate pozitive în urma programului de relaxare cantitavă – scădere a şomajului, creştere economică, consum în creştere, inflaţie scăzută etc.
Însă, în tot acest tablou al Europei actuale, nu trebuie să uităm situaţia din Ucraina şi evoluţia conflictului de acolo, care au repercusiuni asupra economiilor europene.
Reporter: Ce vor cumpăra băncile centrale?
Sebastian Vlădescu: Vorbim probabil de obligaţiuni, dar s-ar putea să cumpere acţiuni sau obligaţiuni corporatiste.
Nu ştiu dacă programul BCE are limitări, inclusiv în ceea ce priveşte gradul de risc al instrumentelor pe care le cumpără.
De fapt, relaxarea cantitativă pe care o face acum BCE nu este o noutate.
A mai fost făcută şi în anii anteriori, dar sub alte denumiri.
Acum, însă, a contat volumul consistent anunţat şi marea promovare pe care i-au făcut-o în media.
Reporter: Analiştii au spus că Banca Elveţiei a ridicat pragul franc/euro tocmai din cauza relaxării cantitative a BCE.
Sebastian Vlădescu: Există încă o presiune asupra francului elveţian, în ciuda eliminării pragului.
Deşi francul este acum foarte puternic, fluxurile nu sunt de vânzare de franci, ci de cumpărare.
Se pariază în continuare pe o slăbire a euro şi o apreciere a francului.
Reporter: Probabil că există cineva care face jocurile în această piaţă.
Sebastian Vlădescu: Sunt fonduri, grupuri care dispun de lichidităţi extrem de consistente, în valoare de zeci şi sute de miliarde de dolari.
Dacă vom calcula valoarea PIB-ului mondial şi valoarea lichidităţilor disponibile pentru tranzacţii speciale sau volumul total al tranzacţiilor, inclusiv cu derivative şi alte tranzacţii financiare, atunci vom observa că există o diferenţă enormă între cei doi indicatori.
Avem de-a face cu lumi total diferite.
Dacă ar trebui să traslatăm banii aceia din tranzacţii financiare în lumea reală, am constata că ne-ar rămâne un munte de bani care nu are unde să se ducă.
S-au creat cantităţi enorme de bani din nimic, pur şi simplu din multiplicare pe bază de tranzacţii financiare.
Eu înţeleg valoarea adăugată a unui credit, care e parte din valoarea adăugată a unei munci, însă valoarea adăugată a unei operaţiuni cu derivative mă depăşeşte.
Reporter: Vorbim de bani virtuali care nu au acoperire.
Sebastian Vlădescu: Tinerii învaţă să trăiască în lumea virtuală mai mult decât în lumea reală, iar banii virtuali încep să fie mult mai mulţi. Problema este că, la creare, ei sunt virtuali, dar la utilizare sunt reali. Cel care ia bonus dintr-o tranzacţie cu derivative – operaţiune care este strict legată de banii virtuali – se duce şi face achiziţii în lumea reală, plătind mâncare, băutură, case, maşini, haine etc.
Reporter: Cine va avea de câştigat în urma relaxării cantitative?
Sebastian Vlădescu: În principiu, ţările mari.
Reporter: Mario Draghi, preşedintele BCE, a declarat că vom avea o creştere economică rapidă, în urma programului BCE.
Sebastian Vlădescu: Depinde ce înseamnă acest lucru.
Zona euro a crescut sub 1%, dacă va înregistra 1,5% – adică aproape de două ori mai mult -, nu ştim dacă este rapidă şi mare.
Inflaţia deja nu mai este o problemă şi aici am o altă necunoscută – nu-mi dau seama cum poţi să emiţi cantităţi enorme de bani şi să nu ai inflaţie.
O parte din explicaţie este inflaţia la bursă. Acolo, acţiunile se duc valori care nu au nicio legătură cu realitatea companiei.
De asemenea, operele de artă sunt din ce în ce mai scumpe, iar bunurile de lux, în general, sunt acum mult mai scumpe.
De exemplu, ceasurile de lux s-au scumpit constant cu 15-20% în 5-7 ani. Vorbim de produse de 50.000-150.000 euro, pentru oameni cu adevărat bogaţi care îşi permit să dea bani pe ceva care ar putea să devină obiect de investiţie.
Reporter: Va ieşi Grecia din zona euro?
Sebastian Vlădescu: Atâta timp cât există zona euro, niciodată nu va ieşi nimeni de acolo, iar eu cred că zona euro va fi una din componentele de bază ale viitoarei structuri integrate, inclusiv politic, a unei Europe unite.
Reporter: Grecia face ce vrea.
Sebastian Vlădescu: Grecia vorbeşte ce vrea.
Reporter: Este important şi acest lucru, pentru că face parte din negocieri.
Sebastian Vlădescu: Ce face Grecia, din cât vorbeşte, este relativ.
Problema unui partid de genul Syriza este cum acoperă acum ceea ce a promis înainte de alegeri.
Avem această problemă şi în România, pentru că şi aici avem un tip de aşteptare creată acum de ambele părţi ale spectrului politic, cea executivă şi cea prezidenţială.
În momentul când guvernul Ponta a lansat programul de reducere de taxe şi impozite, speranţa prim-ministerială s-a suprapus peste speranţa prezidenţială. Una deţine cifre, cealaltă are mai multă consistenţă la nivelul populaţiei.
Încă nu ştim cum vor funcţiona aceste două mecanisme.
Aceeaşi problemă este şi în Grecia.
Cu siguranţă că autorităţile de la Atena nu vor da pomenile electorale promise în campania electorală, de genul al 14-lea salariu sau pensii suplimentare.
Grecia nu are resursa internă să creeze acum 200.000 locuri de muncă. Să fii politician şi să promiţi este foarte uşor, dar să fii administrator şi să pui în funcţiune ce ai promis când erai politician este mult mai greu.
Reporter: Europa îi va da bani Greciei în continuare.
Sebastian Vlădescu: Europa îi dă permanent bani Greciei, nu s-a oprit niciodată.
Dar nu îi va da bani pentru creşterea salariilor şi nu îi va mai lăsa pe greci să nu îşi plătească taxele şi impozitele.
Vor fi lucruri care îi vor deranja foarte tare pe greci în continuare.
Syriza va trebui să implementeze măsurile impuse de oficialii europeni, ca să primească bani.
Reporter: Vă mulţumesc!

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieCosmin Ghita: Societatea Nationala Nuclearelectrica launches the 2021-2023 Scolarship program “The Young Nuclearist”

ExternManuela Catrina: Despre #suveranitate tehnologica si #semiconductori. Cum poate #Romania contribui la acest efort european

SocialMarian Staș: Reportaj la singura școală rurală care va funcționa după programul lui Iohannis „România Educată”

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe