Sectorul agricol înregistrează recorduri de producție de la un an la altul și devine mai eficient, odată cu creșterea investițiilor tehnologice. Dar suntem încă la început de drum. Potențialul acestui sector strategic este departe de a fi atins, mai ales dacă luăm în calcul suprafața arabilă și calitatea foarte bună a solului. Avem resurse pe care nu ne permitem să le ignorăm. Trecerea de la stadiul de exportator de materii prime la produse finite, investițiile în sistemele de irigații, susținerea micilor agricultori, diversificarea producției cu accent pe produse cu valoare adaugată mare sunt doar câteva din soluțiile care ar trebui să maximizeze potențialul agriculturii româneşti.

Totodată este incredibil de important să realizăm impactul social imens al investițiilor în agricultură. Avem exemple precum Spania sau Portugalia, țări care au fost dependente de agricultură și s-au confruntat cu valuri de emigrație după ce au aderat la Uniunea Europeană. Putem învăța de la ele. Prin inovație și tehnologizare, aceste țări au ajuns exportatoare nete, au atras înapoi populația care a emigrat și chiar au generat numeroase locuri de muncă pentru țările din Est, mai ales pentru România.

Securitatea apei și securitatea alimentară sunt concepte de care ne vom lovi mai curând decât ne închipuim. Ne aflăm într-un context mondial în care populația lumii crește, iar odată cu ea crește și nevoia de alimente. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să mărim productivitatea agriculturii, dar fără să afectăm mediul înconjurător în mod negativ – o provocare dificilă, de altfel.

Avem tradiția de partea noastră. Acum trebuie să ne concentrăm pe inovație și pe dezvoltarea agriculturii, pentru că acestea vor avea un  impact semnificativ în balanța comercială. Toate acestea trebuie corelate cu realizarea unei strategii pe termen lung, care să contribuie la crearea de prosperitate pe termen lung pentru agricultorii români.

Insist: miza agriculturii româneşti este prosperitatea.