Ne pregătim, poate mai agitaţi ca niciodată, de referendum. Despre miza reală a acestui referendum am mai vorbit şi voi avea ocazia să o mai fac în zilele care vin. Despre felul în care guvernul Ponta organizează acest referendum, însă, e foarte important să vorbim acum, pînă nu e prea tîrziu. O spun deschis, cred că Ponta & Antonescu, sub ochiul vigilent al bătrînului varan securist, pregătesc o mare fraudă la acest referendum.

  De aceea, regulile referendumului trebuie să fie vagi, infinit discutabile, să arunce echivocul asupra rezultatului şi, în final, aşa cum pervers au stipulat în Hotărîrea 457/6 iulie 2012, Parlamentul să decidă „asupra procedurii de urmat”. De aceea, Ponta & Antonescu au nevoie de noapte în mijlocul referendumului. De aceea, Ponta & Antonescu au nevoie de instituţii timorate, speriate, cu atribuţii amputate şi dominate. Ponta minte sinistru şi la Bucureşti şi la Bruxelles. De fapt, el nu vrea să lămurească lucrurile deloc. Regimului care tocmai dă lovitura de stat cu jurişti nu-i convine claritatea şi predictibilitatea. E drept, nici nu-i foloseşte – dimpotrivă, îi dăunează. Ponta are nevoie ca referendumul să fie guvernat de mai multe reguli contradictorii aplicabile simultan pentru a pescui victoria sa din ape tulburi.

Totuşi, e normal ca referendumul să aibă condiţia de validitate a participării unei majorităţi electorale. Există cel puţin două argumente. Primul: referendumul este singura formă prin care poporul îşi exercită direct suveranitatea (art. 2 al.1 din Constituţie). Cum doar poporul în întregul său poate exercita direct suveranitatea (art. 2 al.2 din Constituţie), e firesc ca la referendum poporul să fie „în cvorum”. De altfel, Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului prevede această condiţie de validitate pentru orice referendum, iar guvernul Ponta institutie prin Ordonanţa de Urgenţă mult discutată o excepţie anume pentru referendumul de demitere a preşedintelui României. O face din evidente raţiuni de conjunctură politică (trendul pro-Băsescu reînvie pe fondul uriaşelor abuzuri comise de USL) şi nu din raţiune legale, constituţionale. USL tot spune că e firesc aşa, pentru că preşedintele poate fi ales în al doilea tur indiferent de numărul celor care vin la vot. Doar că socialiştii confundă referendumul cu alegerile. Şi acum ajungem la al doilea argument care explică limpede şi de ce regulile de stabilire a învingătorilor în alegeri sînt inaplicabile regulilor de stabilire a rezultatului referendumului. Referendumul, spre deosebire de alegeri, fiind unica formă de exercitare a suveranităţii direct de către poporul, care este şi unicul deţinător al suveranităţii, are menirea de a tranşa o dată pentru totdeauna o chestiune de maximă importanţă. Referendumul nu se repetă pe aceeaşi întrebare, în vreme ce alegerile au loc periodic, uneori chiar anticipat, la ele pot participa aceiaşi candidaţi cu aceleaşi programe. Prin urmare, pentru a tranşa o chestiune de maximă importanţă prin exerciţiul suveranităţii chiar de către deţinătorul ei, adică poporul, e nevoie de o decizie luată „în cvorum”, tocmai pentru a asigura definitiv legitimitatea referendară a acestei decizii.

Se mai spune, de asemenea, că în 2007 am avut un referendum organizat la fel, fără condiţia de validitate a majorităţii prezente la vot. Chiar dacă a fost aşa, a fost o greşeală. Îmi amintesc bine că şi atunci guvernul Tărcineanu, ca şi guvernul Ponta acum, a eliminat condiţia de validitate anume pentru a facilita debarcarea lui Traian Băsescu. Asta înseamnă imediat că a procedat bine? Asta înseamnă că acest precedent este bun de urmat, în spiritul bunei guvernări?

Altfel, cred că Ponta va primi de la popor exact acelaşi răspuns pe care Tăriceanu l-a primit în 2007. Văd că una dintre cele mai prezente întrebări pe ecrane este ce face Băsescu dacă pierde referendumul care, însă, nu se validează. Poate ar fi mai adecvat să ne întrebăm ce va face Ponta dacă referendumul va fi cîştigat de Băsescu. Chiar, ce va face?

Articol publicat pe www.hydepark.ro