de Sever Voinescu

Cît de puțin ne trebuie ca, vorba bardului, să schimbăm iarna vrajbei noastre în plină vară? Să recapitulăm: 25 mai, ziua catastrofei. Nu era nici neașteptată, nici nemaiîntîlnită. Ni se întîmplase la fel în decembrie 2012 și ne-o anunțaseră sondajele. A urmat ziua deznădejdii, în care am asistat îndurerat la comedia sfîșietoare a negării de după catastrofă: ”Nu e adevărat că PSD este partid de 40%! Alegătorii lui Diaconu nu sînt manipulați de Antena 3! Toate partidele unite au mai mult decît PSD! Chiar dacă PSD a cîștigat, Ponta a pierdut! De fapt, și PSD a pierdut! Să nu credeți Antenele care spun că au cîștigat, nu, de fapt au pierdut și le e frică!” strigau, pe unde apucau, cei la fel de supărați ca și mine. Mi-am zis că gata, România e pierdută pentru următorii 4 ani, cu tot cu 2016 la care privim ca la o speranță îndepărtată. România, însă, spre meritul ei, nu stă după umbrele și luminile sufletului meu sărman. România are destin, deși nu are politicieni. Aș zice, chiar, în ciuda lor. Mai mult, România  are destin chiar împotriva cecității poporului care își trage numele de la ea. În ziua următoare zilei deznodejdii (căci orice zi,oricît de apocaliptică ar părea, este urmată de o alta), adică marți 27 mai, a venit și prima veste bună: PNL și PDL discută o alianță anti-PSD. Am întrebat în dreapta și-n stînga și am înțeles că dl Ungureanu este și el implicat în discuții. De-odată, simt că apăsarea grea a depresiei politice mă părăsește. În sfîrșit, oamenii fac ce trebuie!

Acum trei zile, publicam prin amabilitatea prietenilor care organizează acest site, un text în care spuneam că dnii Blaga și Antonescu se întîlnesc în neputința lor într-un singur punct: îl blamează pe dl Băsescu pentru că PSD a crescut înfiorător de mare. Dimpotrivă, ziceam eu, cei doi domni și partidele conduse de ei au responsabilitatea comună a acestui periculos dezechilibru al sistemului nostru democratic. Iată că mă înșelam. Cei doi se mai întîlnesc într-un punct. Bătuți la cap de toată suflarea cu scaun la cap, se așează la masă să bată palma. Este cel mai bun mod de a-și răscumpăra greșelile care au dus PSD acolo unde este. Uit că e cea mai bună ieșire pentru dl Blaga, care, luîndu-ne cu trebile constituirii alianței o va lăsa moartă cu analiza rezultatului de 12 %, nu doar sub ceea ce singur își fixase ca obiectiv (20%), ci și sub decembrie 2012 (16%). Cînd, la fel, a declanșat o amplă analiză în partid și  nimeni nu  a văzut niciodată rezultatele acelei analize. Abil într-un partid care nu vrea să vadă și să audă pentru că e speriat și mințit în interior pînă la delir, dl Blaga scapă iar de asumarea firească a răspunderii. Lui nu-i trece prin cap să facă ce a făcut dl Antonescu. Dl Blaga, un conducător de oști politice de mîna a șaptea, nu pleacă nici în ruptul capului. Și, ca nu cumva să-i treacă cuiva prin cap să-i ceară să plece, dă imediat teme de lucru noi. Trec, așadar, peste asta – nu e nici prima și nici ultima oară cînd mediocrii supraviețuiesc cu șulfării în politică – și mă rog să facă odată alianța. Chiar dacă îi pun bazele doi lideri politici de o enormă incompetență, alianța PDL – PNL trebuie făcută!  Astfel, speranța se va relansa. Astfel, se naște forța politică în stare să stăvilească tăvălugul PSD care a cuprins țara.

E limpede că alianța se face cu ignorarea PMP și a dlui Băsescu. PDL și PNL socotesc, probabil, că includerea lor în proiect mai mult strică decît ajută. Antipatia cunoscută a celor două partide față de dna Udrea a găsit, sînt sigur, un nou temei și în citirea rezultatelor euro-alegerilor. Zic, bine și așa! Numai să se facă! Dacă această alianță va merge înainte, va vedea, la un moment dat, că are nevoie și de sprijinul electoratului băsist, indiferent cît de puțin numeros va fi el și, atunci, se vor găsi aranjamente de captare. De aceea, e bine ca această alianță să nu preia păcatul PDL (o stupizenie politică perfectă!) de a se identifica, mai ales, ca o structură anti-Băsescu. Beneficiile electorale ale anti-băsismului, foarte consistente de altfel, sînt integral culese în spațiul PSD – Antena 3 (Mircea Diaconu e și el un produs al acestui spațiu). Ceea ce va aduce victoria acestei alianțe va fi persistența aproape autistă în mesajul anti-PSD.

O împrejurare care va determina direct calendarul de constituire al alianței este Congresul extraordinar al PNL, de la sfîrșit de iunie. Dacă, la acel Congres, gruparea pesedistă din PNL va prelua partidul, alianța cu PDL nu se va mai face și, în schimb, se va reface USL.  Dacă, dimpotrivă, linia ruperii de PSD va fi continuată și după Congres, atunci alianța cu PDL va fi soluția naturală. Pot înțelege de ce, pînă la Congresul PNL, nu se va semna nimic. Dar acelor membrii PNL care chiar nu mai vor să contribuie la consolidarea răului cel mare, trebuie să li se dea o perspectivă politică. Discuțiile cu PDL sînt importante în acest sens, iar PDL trebuie să fie serios și unanim angajat în această direcție.

Am și un cuvînt pentru aceia care împart anateme și excluderi în numele unui fel de rigorism moral. Auzeam adesea, după ruperea USL, că PDL nu vroia cu PNL pentru că e maculat după amorul cu PSD, dar nici PNL nu vroia cu PDL pentru că e încă apăsat de guvernarea Boc, iar PMP nu vroia nici cu unii, nici cu alții compotrîndu-se, ciudat!, că  un fel de ghișeu care eliberează adeverințele de opoziție. Fiecare partid recomanda celorlalte o perioadă de carantină fără de care nu le putea strînge mîna. O copilărie! Ridicol! Și a venit PSD + Diaconu și le-a remodelat orizontul. Doar electorii spun cine face opoziție și cine nu, și, pînă la urmă, doar ce spun ei contează. Noi nu așteptăm acum decît ceea ce știm că pronia ne-a dat tot timpul cu o secundă înainte să ne ia dracul cu totul și, de ceva vreme, nu mai aveam: răul cel mai mic. Din martie 2012, în România nu a existat decît răul cel mare, din ce în ce mai mare. Ruperea USL  a fost primul pas spre răul cel mic. Al doilea, și decisiv, este constituirea alianței PDL – PNL. Ea va fi baza răului cel mai mic cu care vom opri răul cel mare. Pentru prima dată, după mult timp, strig: DA!

PS Dacă se întîmplă să fiți dintre cei care v-ați săturat să alegeți răul cel mic pentru a opri răul cel mare, vă anunț cu regret că ceea ce va urma pînă în 2016 nu va fi pentru voi.