OraNoua.ro
Publicat în 23 decembrie 2015, 14:54 / 363 elite & idei

Sever Voinescu: Salomea. Wilde.

Sever Voinescu: Salomea. Wilde.

de Sever Voinescu

Toată lumea știe povestea! Salomea a dansat cu șapte voaluri pînă l-a înnebunit pe tetrahul Irod Antipa, soțul mamei sale, Irodiada.

Vrăjit de mișcările ei, Irod Antipa i-a promis sub jurămînt orice îi va cere, iar ea, sub influența mamei sale, i-a cerut capul lui Ioan Botezătorul pe o tipsie. Deși îl prețuia pe Ioan, Irod a trebuit să-l descăpățîneze și să-i ofere cadoul, pentru că regii își respectă jurămintele.

Popularitatea acestei povești este atît de mare, încît pare ciudat că izvoarele istorice despre Salomea sînt puține și vagi. Sursa cea mai  cunoscută a poveștii ei este, desigur, Noul Testament. În Evanghelia după Matei (14: 3 – 11) și în cea după Marcu (6: 17 – 28), Salomea nu este pomenită pe nume, dar este actor principal în decapitarea lui Ioan Botezătorul, conform poveștii arhicunoscute. Pe nume, o pomenește Iosephus Flavius, istoricul romano-evreu din secolul I, în „Antichități iudaice”. El ne și spune că mama ei, Irodiada, a fost mai întîi soția lui Irod al II-lea, cu care a făcut-o pe Salomea, apoi a divorțat de el și s-a măritat cu fratele lui, Irod Agripa, sfidînd legile comunității. Asta l-a revoltat pe Ioan Botezătorul, care a denunțat în public (re)căsătoria reginei cu fratele fostului. De aici, dorința Irodiadei de a închide gura Botezătorului.

Legenda Salomeei nu putea, desigur, să dispară din moment ce este legată direct de moartea uneia dintre cele mai mari figuri ale creștinismului. Interesant este că, odată intrată în cultura Occidentală, legenda a inspirat, mai ales, pe pictori. Salomea a stimulat, mai ales, vizualul. Scena dansului ei ori scena primirii capului lui Ioan pe o tavă de argint au avut parte de sute, poate mii de reprezentări plastice. Cîteva, sînt adevărate capodopere – mă refer la cele semnate de Masolino da Panicale, Filippo Lippi, Cranach cel Bătrîn, Tițian, Caravaggio, Gustave Moreau. Mai ales această ultimă reprezentare picturală a Salomeei, realizată în deceniul opt al secolului al XIX-lea, aflată azi la Musée d’Orsay, cu aerul ei spiritist și cu titlul ei misterios (lucrarea se cheamă ”Apariția”) se știe că l-a influențat mult pe Oscar Wilde cînd a început să scrie, în 1891,  ”Salomea”, piesă într-un act. Sigur, Wilde cunoștea bine și alte surse  – Heine și O’Shaughnessy scriseseră poeme despre ea,  Flaubert scrisese o deja celebră povestire pe temă, iar Massenet compusese o operă. Tabloul lui Moreau, fascinant în decadența sa cu sugestii selenare, i-a vorbit însă cel mai convingător lui Oscar Wilde, în beneficiul tuturor, aș spune, pentru că aducerea legendei în contemporaneitate, sublinierea relevanței ei pentru sufletul omului actual, fie el credincios ori nu, rămîne pentru totdeauna legată de această piesă.

Scrisă de Wilde în franceză, ”Salomea” a fost tradusă rapid de un amic al său și repetițiile pentru premiera absolută au început în 1892 la Londra, cu Sarah Bernhard în rolul titular. Cenzorii au oprit, însă, spectacolul invocînd o lege uitată de mult în vigoare, conform căreia era interzisă reprezentația pieselor care aveau eroi biblici drept personaje. ”Salomea” lui Wilde a fost tipărită în 1894 în franceză, apoi în engleză și a văzut lumina rampei abia în 1896, la Paris, pe cînd autorul ei era în închisoare.

Îmi place Oscar Wilde – am gustat povestirile lui, m-a distrat frivolitatea inteligentă a ”Importanței de a fi onest”, m-a tulburat ”Portretul lui Dorian Gray”, am căzut, contrariat, pe gînduri după ”Sufletul omului în socialism”, mi-a plăcut pînă dincolo de emoție ”De profundis”. Orice plimbare pe care o fac prin cimitirul parisian Père Lachaise trece, obligatoriu, pe la mormîntul său, răvășit de atîta celebritate. Ei bine, dacă aș fi pus să aleg dintre toate scrierile sale una singură, n-aș ezita:   ”Salomea” este capodopera lui Oscar Wilde!

Profitînd de faptul că izvoarele sînt puține și  mitul Salomeei este în mare măsură produsul imaginației, Oscar Wilde respune povestea construind, de fapt, personaje proprii. În piesă, Irod este, cum s-a spus în critica wildeiană, o sinteză a celor trei Irozi care au trăit în jurul momentului decapitării lui Ioan Botezătorul: Irod cel Mare, Irod al II-lea și Irod Antipa. Ioan Botezătorul este, în piesă, Jokanaan – o figură profetică puternică, un om care își extrage colosalul curaj din credința nefisurată în adevărul celor pe care le prevestește. Jokanaan nu doar că știe adevărul, dar îl simte în carnea lui, îl vede și-l aude atunci cînd  nimeni nu poate face așa ceva. Vorbele lui Jokanaan sînt aproape biblice (întreaga piesă este scrisă ca un șir de replici incantatorii), cad cu forța unui baros peste apucăturile curții lui Irod, iar mîndria sa smerită este o pildă pentru ceea ce nu va întîrzia să vină. Profeții adevărați nu doar prezic, ci se oferă pe ei înșiși drept exemplu al lucrurilor ce vor veni – de aceea, Jokanaan este atît de convingător. În fine, Salomea este o chintesență a unui anumit gen de femeie, extrem de interesant de explorat pentru scriitorii de la finele secolului al XIX-lea. Este o Eva adusă la zi, trecută prin istorie și ajunsă la decandență. Trupește, e aproape o fetiță. Sufletește, însă, e pustiitoare. În piesa lui Wilde, ea vrea capul lui Jokanaan nu pentru că i-o cere mama ei, de care, de altfel, nu ascultă deloc, ci pentru că Jokanaan i l-a refuzat, viu fiind. A vrut să-l sărute, a vrut să-i poată mîngăia trupul, a vrut să-l atingă, dar Jokanaan a respins-o. Salomea nu s-a îndrăgostit de el și nici nu a avut o irepresibilă pornire erotică cînd l-a văzut – pur și simplu, a fost curioasă să-l atingă pe acest bărbat neobișnuit. Curiozitatea Evei! Și, pe măsură ce i-a fost refuzată satisfacerea curiozității, aceasta a devenit altceva. Ce?

Nu voi povesti aici care anume sînt tușele personale ale lui Wilde în repovestirea legendei Salomeei, nici rezolvarea dramatică din finalul piesei, neașteptată cu adevărat, pentru că ce vreau să fac în aceste rînduri nu este să povestesc, ci să vă incit la lectură. Și, dacă sînteți dintre cei care preferă filmul cărții (oribilă treabă!), atunci vă recomand dvd-ul intitulat ”Wilde Salomé”, în care veți găsi o ecranizare a piesei realizată de Al Pacino, magnific în rolul Irod.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.

evz.ro

Ultima ora:

ObservatorMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

PoliticKlaus Iohannis anunță candidatura României la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

EconomieIonuț Stanimir: Primul Raport de Inteligență Financiară realizat de BCR – Situația financiară este a doua dimensiune importantă pentru români, după sănătate

ExternElena Calistru: Un pic de voință de a te mișca spre mai bine

SocialAlina Rizi: Sa regenerezi orasul ia timp

EvenimenteFlaviu George Predescu: Vă invit la lansarea cărții mele „O dimineață de sâmbătă”, dedicată lui Bogdan Andrei Gavrilă

CulturaMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

EditorialCristian Unteanu: Dincolo de scandalul cu submarinele, avem încleştarea geopolitică pentru controlul pieţelor mondiale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe