de Silviu Cerna

În istoria sa modernă, România s-a aflat de mai multe ori în situații dramatice, care i-au pus în pericol existența ca stat. Aceste momente au putut fi totuși depășite și urmate de reluarea eforturilor de introducere în societatea românească a elementelor definitorii ale civilizației occidentale: statul de drept, democrația, economia bazată pe proprietatea privată, libertățile individuale, raționalitatea critică, știința. Continuarea mersului României pe drumul spre Occident necesită, printre altele, aplicarea „Planului Național de Redresare și Reziliență” (PNR), care impune realizarea unor reforme esențiale pentru modernizarea țării și asigură fonduri considerabile pentru investiții.

Aceste lucruri nu sunt întotdeauna bine înțelese și unanim acceptate. Astfel, în discuții televizate, presă online, rețele de socializare etc., mulți preopinenți spun că Occidentul „vrea să ne fure resursele”, „exploatează poporul român”, „ne vinde alimente contaminate” ș.a.m.d. În realitate, integrarea economică în Uniunea Europeană (UE) este vitală pentru România zilelor noastre, deoarece implică finalizarea reformelor necesare pentru transformarea economiei planificate în economie de piață și permite finanțarea din fonduri europene a dezvoltării infrastructurii și tehnologiei, participarea la uniunea bancară europeană, alinierea la standardele europene a fiscalității și reglementărilor și adoptarea euro.

Problema este că revenirea României postcomuniste la civilizația occidentală are loc într-o perioadă în care UE se află într-un amplu proces de transformare, prin care își reconsideră geografia, instituțiile, competențele și modalitățile de finanțare.[1] În cele ce urmează, ne propunem să analizăm unele consecințe economice ale acestui proces asupra României.

1. Piața unică europeană: avantaje și constrângeri

Avantajele schimbului liber sunt atât de evidente, încât este surprinzător că acestea nu sunt recunoscute imediat de toată lumea. Într-adevăr, ființele umane au această caracteristică excepțională de a fi foarte diferite unele de altele; diferite prin aptitudini, dar, de asemenea, prin nevoi și scopuri. De aici, utilitatea schimbului de mărfuri între oameni. Acesta permite unui individ să se specializeze într-o anumită activitate economică, pe care el o poate face mai bine decât alții și să cumpere bunurile de care are nevoie și pe care este relativ mai puțin capabil să le producă. Acest principiu, numit „principiul avantajului comparativ”, a fost enunțat încă de economistul englez David Ricardo (1772-1823) și constituie unul din elementele fundamentale ale teoriei schimbului internațional.

Continuarea, aici.