Aseară am discutat la TVR Info despre 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐠𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐛𝐚𝐫𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐨𝐯𝐚 𝐊𝐚𝐤𝐡𝐨𝐯𝐤𝐚, un subiect care ne aruncă în ceața războiului, forțând totodată o serie de speculații în privința originii și scopului acestui act.

Sherman Kent, considerat și părintele studiilor de intelligence, afirma în 1949 că un analist trebuie să pornească de o abordare evaluativ-speculativă, dar documentată, pentru a formula ipoteze noi ce pot deschide ferestre în procesul mai amplu de estimare.

Așadar, să speculăm cu responsabilitate:

Inundarea unei zone largi a peninsulei Crimeea complică operațiile militare ucrainene, având scopul de a întârzia și slăbi contraofensiva terestră; putem deduce că Moscova conștientizează iminența acțiunilor militare ale Kievului și incapacitatea armatei ruse de a rezista noilor desfășurări ale armatei ucrainene.

Lipsa rezervelor de apă dulce va afecta sistemul de irigații din zonă, diminuând capacitatea de producție și relevanța agricolă a Ucrainei.

Temerile inițiale cu privire la scăderea rezervelor de apă pentru răcirea reactoarelor nucleare de la Zaporoje sugerau oarecum nevoia închiderii acestei platforme sau înăbușirea procesului nuclear. Dependența centralei nucleare din Zaporoje de barajul Nova Kakhovka și incapacitatea de operare ar fi produs o nouă criză energetică, crescând totodată costurile de reconstrucție a Ucrainei. Acest scenariu nu s-a materializat datorită identificării unor soluții adiacente și planuri reziliente implementate în prealabil cu experții occidentali.

Diferite surse susțin că sala motoarelor de la Nova Kakhovka a explodat din interior iar barajul a fost supraîncărcat cu apă, fiind controlat de Brigada 205 – infanterie motorizată a Armatei Federației Ruse. În acest caz, tactica Kremlinului este distructivă dar nu atât de ingenioasă și denotă o oarecare disperare sau precauție, deoarece distrugerea barajului scurtează totodată linia defensivă rusă din Crimeea. Vestea nu este bună nici pentru Kiev deoarece terenul a devenit inoperabil ambelor părți pentru cel puțin prima jumătate a sezonului de vară.

Armata ucraineană ar putea profita de acest moment pentru a se concentra pe întreruperea culoarului terestru care conectează nordul peninsulei Crimeea de teritoriul Rusiei.

A exercita o presiune mare pe Crimeea ar fi cea mai rapidă, dar și cea mai provocatoare cale de a pune capăt „operațiunii speciale” creând condițiile pentru o negociere viitoare în favoarea Kievului – un factor anticipat, cel mai probabil, și de Putin.

Crimeea reprezintă un punct critic de balansare strategică în Marea Neagră iar distrugerea barajului Nova Kakhovka ar putea oferi contextul de care Ucraina are nevoie pentru a înregistra câștiguri pe front. Pe de-o parte, inundarea peninsulei va atrage probleme logistice pentru armata lui Putin în sud, iar pe de cealaltă parte, administrația rusă din Crimeea ar putea fi puternic afectată sau blocată mai ales dacă conexiunea prin podul Kerci ar fi întreruptă.

O astfel de situație ar genera ecouri nedorite în plan politic la Moscova iar fisurile în cadrul regimului Putin s-ar adânci. În acest sens s-ar diminua relevanța discuțiilor despre înghețarea conflictului sau cu privire la un acord de încetare temporară a focului care să fie exploatat de Moscova pentru reluarea ulterioară a ostilităților. Ipotetic vorbind, o astfel de înfrângere ar stabili noi condiții de negociere. Putem înțelege că blocarea inițiativei militare ucrainene în Crimeea prin distrugerea barajului Nova Kakhovka este strâns legată de nevoia lui Vladimir Putin de a menține trupele sale în peninsulă și a-și asigura credibilitatea politică în cercul elitelor de la Moscova, justificând în cel din urmă „eficacitatea” așa-zisei operații speciale.

Trebuie să recunosc că anumite puncte expuse au o notă speculativă și trebuie tratate sub forma unor variabile cu grad sporit de incertitudine. Pentru recuperarea teritoriilor ocupate de Rusia, Ucraina are nevoie de tehnică militară adecvată, iar în lipsa unor echipamente de artilerie cu rază medie de acțiune și a unei forțe aeriene puternice, succesul contraofensivei în Crimeea nu poate fi garantat deocamdată.

Pentru că vorbeam mai devreme despre caracterul provocator al acestor ambiții, o veche întrebare continuă să planeze: Dacă Rusia începe să piardă teritorii ocupate, ar instrumenta Putin o strategie pentru a face nelocuibil estul Ucrainei, generând astfel o zonă de tampon prin distrugerea mediului înconjurător?

Certitudinea care, din păcate, a devenit parte din cotidian se regăsește în dorința Rusiei de a întoarce lumea spre un război retrograd. Lipsa de angajament a Moscovei față de Convenția de la Geneva privind protecția persoanelor civile în timp de război, atacurile nediscriminatorii asupra oamenilor și infrastructurii critice continuă să amplifice dezastrul umanitar și costurile de reconstrucție a Ucrainei.

Evenimentul de la Nova Kakhovka poate fi inclus la capitolul „lecții învățate”, reprezentând un subiect de studiu despre cum infrastructura critică civilă poate fi exploatată de un adversar, folosindu-se de tactici neconvenționale pentru securizarea propriei operațiuni.