Iată câteva dintre motivele sale:

Scăderea sprijinului pentru Ucraina

Teama de un atac nuclear este panicardă și produce incitare socială. Frica indusă ar putea accentua scepticismul cu privire la un rezultat miliar convențional și fragmenta susținerea publică a unor europeni pentru sprijinul Ucrainei.

Devierea atenției de la problema centrală

Chiar dacă această temă nu ar influența în mod decisiv sprijinul european pentru Ucraina, retorica nucleară are efectul de a devia dezbaterile și atenția de la atrocitățile săvârșite de armata rusă în Ucraina. Spațiul informațional este acum ocupat de o temă „mobilizatoare” într-o direcție greșită.

Decredibilizarea rolului și intențiilor americane în Europa

Subiectul unui potențial atac nuclear induce un soi de magnitudine în miza negocierilor urmărite de Rusia. Putin dorește să arate că țara lui este dispusă să dialogheze doar cu o putere nucleară similară. El avansează formula negocierilor directe cu SUA și se străduiește să inoculeze în mentalul colectiv percepția că vor fi făcute înțelegeri peste puterea și voința europenilor, iar SUA ar avea interese nelegitime în Europa. Președintele Biden este conștient de această tactică și recurge la formule incluzive de consultare cu aliații pentru a elimina posibile suspiciuni.

Perpetuarea mitului de mare putere

Pe fondul slăbirii Rusiei, Putin vrea să arate că Moscova mai contează în relațiile internaționale și este ascultată. Putin plasează, în mod fals, pe o treaptă superioară discursul său căutând să producă percepții iluzorii despre o lume multipolară din care Rusia face parte și nicidecum realitatea că Rusia s-a transformat într-un actor regional cu accente revanșarde.

Trebuie menționat că în afara unor defilări de forță pe model Nord Coreean, de la începutul invaziei și până în prezent, Rusia nu a mișcat nicio piesă a arsenalului său nuclear și este profund conștientă că o acțiune nucleară reprezintă un joc de sumă zero. Un atac nuclear atrage după sine o ripostă nucleară și o astfel de situație se află în antiteză cu marea idee a lui Putin de a salva Rusia.

În concluzie, retorica nucleară are un profund caracter subversiv și psihologic; reprezintă un instrument de șantaj, descurajare, demoralizare socială și fragmentare a punctelor de vedere. Retorica lui Putin are scopul de a submina coeziunea aliaților și reprezintă doar un alt vector de propagandă, destinat să susțină ambițiile unui dictator delirant.

Niciodată nu poate fi exclus iraționalul ca premisă posibilă pentru cel mai rău scenariu, dar în această fază a războiului, Putin se joacă cu mintea celorlalți și a propriului popor pentru a-și crește abil controlul.