Fară a minimaliza efectul rezultatului de aseară, trebuie să fim conștienți că un nou președinte nu are puterea și prerogativele pentru a determina o reformă profundă a clasei politice/a partidelor. Mai degrabă va fi captiv jocurilor partidice clientelare clasice.

Așadar, pentru realiști bucuria nu poate fi decât una de suprafață și reținută. Compoziția parlamentară rămâne aceeași, măsurile de redresare economică vor fi nepopulare și pe alocuri usturătoare, iar în trei ani vom vota pentru un nou parlament. Oare „ne-a trecut glonțul pe la ureche” sau stă la pândă? De unde începem?

Nu ar fi rău să demarăm această discuție din capul locului! Ce am fi dispuși să suportăm și pentru ce tip de rezultat? Din păcate nu putem genera valoare și eficiență fără efort, în schimb, pseudovaloare da. Și suntem sătui de ea.

Deși pot părea problematizări idealiste, ele sunt existențiale.

Apoi, „bătălia percepțiilor”, adesea distorsionate și exacerbate în toate taberele, a adâncit polarizarea socială. Avem comunicatori buni sau am putea avea?

O zi de luni începe cu planificarea pentru întreaga săptămână, dar ar putea începe și cu o nouă construcție. Doar vă provoc, știu că este greu sau imposibil pentru mulți, deoarece spiritul ireconciliabil a devenit o virtute.

Așadar, e mai bine să băgăm capul în nisip cu speranța unui glonț defect…?