Acum că povestea PNL s-a încheiat, să ne uităm puțin și la USR.

1. Conducerea USR a fost, alături de Iohannis, principala susținătoare a alegerilor anticipate într-o perioadă în care primul val al pandemiei începea să facă ravagii.
   Până acum n-am auzit conducerea USR explicând asta și/sau cerându-și scuze. Ca și cum episodul n-ar fi existat niciodată.
2. Conducerea USR a avut un rol important în înlocuirea lui Orban cu Cîțu în fruntea guvernului. Nu contează cum a fost luată decizia asta, tot ce contează e că ea a fost luată și și-a făcut efectul.
   Conducerea USR tace mâlc în chestiunea asta, nu-și asumă nicio responsabilitate.
3. Din 2020, USR a fost partidul de buzunar al lui Iohannis, pe care președintele l-a folosit pentru a-și impune voința în PNL.
   Cum și de ce a acceptat USR asta până să fie scos de la guvernare de Iohannis după ce și-a rezolvat problemele din PNL? Nu știm. Conducerea USR n-a explicat niciodată asta – și nici nu și-a cerut scuze pentru asta.
4. Despre stupizenia campaniilor de testare și de vaccinare n-am aflat de la USR decât după demiterea lui Voiculescu – și a doua oară acum, după ieșirea partidului de la guvernare.
   De ce a tăcut USR? Nu știm. Și-a cerut cineva scuze pentru comportamentul ăsta? Evident, nu.
5. E evident că actuala conducere a USR (și nu mă refer aici doar la cei doi co-președinți, ci la întreaga conducere) a luat decizii venite în plic de la Iohannis, care au făcut rău partidului (Iohannis le-a tras un șut în fund după ce n-a mai avut nevoie de ei) și a pus cetățenii în risc epidemiologic crescut (prin susținerea anticipatelor și prin tăcerea din perioada guvernării).
   În condițiile astea, e evident că actuala conducere a USR (din nou, nu mă refer doar la cei doi co-președinți) ar trebui să-și asume erorile strategice grave, obediența față de Iohannis și catastrofa campaniei de vaccinare (la care sunt complici prin tăcere) – și să facă un pas în spate. Preferabil, chiar mai mulți pași în spate.
   Bine, la co-președinți nu se mai poate. Ambii sunt acum în turul 2. Ce s-ar mai putea face e ca ambii să susțină ce-a susținut deja Cioloș: anume, ca viitorul președinte al USR, oricine ar fi, să aibă un mandat limitat la doar 2 ani, după care să dispară. Adică să aibă loc o tranziție de 2 ani, timp în care să se producă o nouă garnitură de lideri.
   Cât despre ceilalți membri ai actualei conduceri care candidează la noi poziții de lideri, aici lucrurile sunt simple: ar trebui pur și simplu să facă un pas în spate, cum am zis, și să nu mai candideze la nimic.
   Asta, evident, dacă vor ca partidul lor să fie credibil și să-și construiască o relație bună cu electoratul. Fiindcă în ochii electoratului legitimitatea lor e zero după ce-au făcut din 2020 încoace.