Posibile explicații pentru victoria uriașă a PSD (explicațiile nu sunt alternative, ci mai degrabă convergente)

1. Cum remarca și Cristi Luguzan, PSD e singurul partid (din cele mari) care nu înjură bătrânii, bugetarii, persoanele (relativ) sărace (asistate sau nu), persoanele cu o educație mai precară sau din mediul rural șamd.

El nu ajută neapărat categoriile astea, dar cel puțin nu le-njură și nu le-a înjurat niciodată din 1990 încoace. Din motivul ăsta, pentru astfel de categorii (care dpdv demografic formează majoritatea electoratului), PSD a reprezentat întotdeauna răul cel mai mic.

Dacă la asta adăugăm plierea bună a PSD pe cultura locală (pe tipul de practici și mentalități sociale), înțelegem de ce PSD a rămas, din 1990 încoace, principalul partid din România.

2. Principalele două probleme de pe agenda cetățeanului sunt, cel puțin din 2010 încoace, sărăcia și sănătatea.

În campania asta, PSD a promis, printre altele, anularea impozitului pe venit pentru veniturile de cel mult 2.000 de lei/ lună, anularea impozitării pensiilor și construcția de spitale care să permită un acces mai bun la servicii medicale.

Pe scurt, PSD e singurul partid care a răspuns (mai bine sau mai puțin bine, mai adecvat sau mai puțin adecvat) la principalele două probleme de pe agenda cetățeanului. Singurul. În condițiile astea, nu văd de ce ne mirăm că alegătorii au votat cu el.

Mai ales în condițiile în care corupția nu se mai află de multișor în topul problemelor de pe agenda cetățeanului.

Combinând (1) cu (2) rezultă că pentru mulți alegători PSD nu a reprezentat doar răul cel mai mic, ci chiar un bine care merită votat din rațiuni pozitive. În consecință, pentru mulți alegători PNL și (parțial) USR, au reprezentat nu doar răul mai mare, ci Răul: continuarea suferinței în beneficiul unor categorii oricum favorizate (și per total minoritare dpdv demografic).