PSD. ALDE și UDMR se îndreaptă cu pași repezi și din proprie voință spre sfârșitul existenței lor politice.

Pentru asta e suficient ca, după votarea pachetelor de legi anti-justiție, Președintele României sau Președintele CSM (sau amândoi, de comun acord) să sesizeze CCR cu privire la existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea legislativă și cea judecătorească – prin aceea că prima și-a folosit în mod abuziv dreptul de legiferare pentru a limita nepermis capacitatea celei de-a doua de a-și desfășura activitatea.

Dacă CCR decide în favoarea autorității judecătorești, există deja temeiuri suficiente pentru a invoca prevederile art. 40, alin. 2 din Constituție și a cere interzicerea PSD, ALDE și UDMR ca partide politice.

Chiar dacă astăzi asistăm la cel mai grav atac la adresa democrației liberale de la cel din februarie 1990, când FSN a devenit partid-stat, nu avem motive să cădem în depresie. Avem încă la dispoziție mijloace suficiente și puternice pentru a opri deriva României, mult mai puternice decât cele din 1990.

În același timp, ar fi minunat dacă toate partidele, grupurile și ONG-urile pro-democratice (mă refer aici la democrația politică), indiferent că sunt mai progresiste sau mai conservatoare, mai de stânga sau mai de dreapta, ar găsi o formulă inteligentă de confederare (sau cel puțin de colaborare).

Clivajul acum nu mai este între progresiști și conservatori, sau între stânga și dreapta, ci între democrați și nedemocrați. E important ca tabăra democraților să fie cât mai largă și mai unită. Iar unitatea se obține prin compromisuri rezonabile făcute de toate părțile care compun tabăra asta.