De ce câștigă Trump, brexiterii, AMLO, Duterte, Salvini, Bolsonaro și cei de teapa lor – care, pe fond, sunt niște cârnați triști?

Pentru că nimeni nu li se opune cu adevărat. Și nimeni nu li se opune fiindcă în tabăra libertății pasiunea a fost înlocuită de mulți ani cu expertiza plicticoasă.

În deșertul ăsta, singurii care mai inspiră, singurii care mai stârnesc pasiuni sunt dușmanii liberalismului. Și nu e de mirare că lumea îi urmează: pasiunea face ca cei amorțiți să revină la viață, să simtă că trăiesc, că au un sens, o menire.

Dușmanii libertății vând astăzi oamenilor o poveste pasională care îi ordonează sub un sens. Un sens pe care îl pierduseră. Restul – fake news, conspiraționisme, declarații năucitoare și autocontradictorii, stupidități iraționale strigătoare la cer – toate astea sunt simple tehnicalități: praf în ochi, trucuri de scamator.

Lumea liberală nu mai are lideri inspiraționali. Asta e problema fundamentală – de aici vine puterea dușmanilor libertății.

Nu, democrația politică nu e un raport plicticos citit de un funcționar al Băncii Mondiale. Nu, drepturile omului nu sunt o înșiruire de cifre seci recitate monoton de un costum gri. Nu, libertatea nu e un indicator macroeconomic și nici un grafic dintr-o prezentare powerpoint într-o ședință a cine știe cărui consiliu de administrație.

La nivel fundamental, democrația politică, drepturile omului și libertatea sunt emoții politice.

De-asta Hillary Clinton, Macron, Cioloș, Barna sau Iohannis nu sunt apărători veritabili ai lumii liberale. Fiindcă ei nici nu resimt până-n rărunchi emoțiile astea, nici nu sunt capabili să le stârnească în ceilalți.

Lumea liberală a fost confiscată la vârful ei de niște plicticoși cuminți, de-asta poate fi acum amenințată atât de puternic.

Așa s-a întâmplat de fiecare dată când democrația a trecut printr-un reflux, așa se întâmplă și acum.

De-asta știm de pe acum nu doar de ce câștigă azi dușmanii lumii liberale, ci și cum vor pierde.

Vor pierde atunci când politicienii democrați vor trăi democrația, drepturile omului și libertatea ca pe niște emoții puternice – și vor resimți emoțiile astea până în cea mai adâncă fibră a ființei lor. Atunci vor livra povestea care să emoționeze, care să stârnească pasiune, deci viață, care să aducă victoria.

Vor pierde atunci când oratorului Hitler i se va opune oratorul Churchill.

Iar noi vom câștiga atunci când până și șoaptele liderilor noștri se vor transforma în strigăte de îndrăostiți. Vom câștiga atunci când politicienii noștri vor fi capabili să stârnească în oameni aceleași emoții pe care le stârnește cântecul ăsta: https://www.youtube.com/watch?v=FlbAt-XesJE

Până atunci însă, vom continua să pierdem.