Răspunsul simplu (și, admit, ușor simplificat) e: fiindcă doar americanii s-au bătut pentru ei și alături de ei.

1989, ieșirea noastră din închisoarea sovietică, a fost cu contribuție americană (Reagan și ulterior Bush senior), nu vest-europeană.

Războiul din fosta Iugoslavie a fost închis de americani (Bill Clinton), nu de vest-europeni. Dacă ar fi fost după vest-europeni, sârbii ar fi căsăpit în continuare albanezi și alți confrați.

Iar acum, cu Ucraina, contribuția americanilor (Joe Biden) la cravașarea vest-europenilor a fost decisivă.

Dacă, Doamne ferește, libertatea și securitatea noastră ar ajunge să fie garantate doar de Germania, Franța, Austria și Italia, am fi pierduți. Asta ne spune experiența ultimilor 30 de ani.

Vestul continentului are fascinația asta față de Rusia care nouă ne dă fiori reci. Pentru ei, estul e Rusia – și orice există între ei și Rusia e cantitate neglijabilă, teritoriu irelevant, destine ieftine.

O solidaritate a vest-europenilor cu esticii împotriva Rusiei nu a prea existat niciodată în ultimii 30 de ani. În schimb, soldaritatea americanilor cu noi a fost constantă și demonstrată în mod repetat.

Și atunci, na, nu e de mrare că est-europenii, în particular cei de la granița estică a UE (balticii, polonezii, românii) merg mai degrabă pe mâna americanilor în chestiuni de securitate.

Au încercat americanii să profite de asta, inventând conceptul de New Europe ca să divizeze Europa? Clar. E corect ce-au făcut? Nu. E drept ca vesticii să fie supărați? Clar.

Dar adevărul e că vesticii și-au cerut-o, și că ei au creat terenul pentru diviziune – prin lipsa lor masivă de solidaritate cu esticii în momente cheie.

Ca estic, tot ce înveți din experiența istorică recentă e că nu te poți baza pe vestici la greu – doar pe americani. De unde și frisonul nostru când America a decis să pivoteze spre Pacific.

Pentru un est-european, a fi lăsat pe mâna Germaniei, a Franței, a Italiei sau a Austriei înseamnă a fi, de fapt, abandonat Rusiei.

Dacă lucrurile se vor schimba semnificativ, evident că și atitudinea est-europenilor va începe să fie alta, iar americanii își vor putea vedea și ei liniștiți de Pacific.

Până atunci însă, rămânem pro-americani, din lipsă de alternativă reală.