Matei Bogdan
Publicat în 13 mai 2020, 19:14 / 270 elite & idei

Sorin Cucerai: De Ziua Victoriei și Ziua Europei

Sorin Cucerai: De Ziua Victoriei și Ziua Europei

1. România a pierdut al doilea război mondial.

2. România a pierdut al doilea război mondial în calitate de principal aliat al Germaniei naziste pe frontul de est.

3. Pe frontul de est, România a trimis mai multe efective militare decât toți ceilalți aliați ai Germaniei naziste la un loc.

4. Germania și România sunt singurele state europene membre ale Axei care au administrat lagăre de concentrare și de exterminare pe teritoriile pe care le controlau.

5. În perioada celui de-al doilea război mondial, România a ucis cel mai mare număr de evrei după Germania. La mare distanță de Germania, desigur, dar în materie de ucis evrei suntem pe locul al doilea. Germanii și-au asumat culpa și între timp au devenit o democrație super-avansată. Românii nu și-au asumat-o niciodată, ba unii încă privesc cu mândrie acest episod.

6. De la înființarea Regatului și până în 1945, România nu a fost niciodată o democrație. Ea n-a cunoscut decât o serie de regimuri autoritare: autoritarism concurențial de la 1866 până la Carol al II-lea, apoi dictatură regală, dictatură legionară și dictatură antonesciană.

În condițiile astea, chiar dacă n-am fi fost ocupați de sovietici, tot n-am fi devenit o democrație după 1945. Cel mai probabil am fi revenit fie la autortarismul concurențial din perioada antebelică, fie la o dictatură militară, cum s-a întâmplat în Grecia, de exemplu.

7. Regimul comunist a fost o tentativă de modernizare a României – prin eradicarea analfabetismului, prin universalizarea accesului la educație ș la asistență medicală, prin accelerarea urbanizării și prin crearea unei infrastructuri industriale (centrată aprope exclusiv pe industria grea, în condițiile în care regimul a evitat constant să investească în industria bunurilor de consum).

Asta explică legitimitatea socială (nu politică și nici morală) a regimului, legitimitate care se prăbușește masiv abia din anii ’80.

De fapt, regimul comunist a avut în România două surse de legitimare: tentativa de modernizare și recursul la naționalismul interbelic, pe care propaganda oficială îl readuce în prim-plan prin reinterpretare.

8. Privită din exterior și de la mare distanță, tentativa de modernizare propusă de comuniști poate părea interesantă și cel puțin parțial benefică. La urma urmei, o țară subdezvoltată, preponderent agrară și slab urbanizată, ajunge să devină o țară „în curs de dezvoltare”, cum se spunea atunci.

La orice parametri economici și sociali ne-am uita, performanțele regimului comunist sunt net superioare celor ale regimurilor anterioare.

9. Perspectiva de mai sus ignoră însă un adevăr fundamental la care doar cu greu poți avea acces dacă te-ai născut deja liber.

Sărăcia este, fără îndoială, dezumanizantă. Lipsa de acces la educație sau la servicii medicale este și ea dezumanizantă. Dar există ceva mult mai profund dezumanizant decât toate astea: frica. Așa cum știe orice persoană abuzată, frica desfigurează mai adânc, mai intim și mai generalizat decât orice lipsă.

Iar regimurile totalitare și cele autoritare, indiferent că sunt de stânga sau de dreapta, sunt regimuri ale fricii: ele subzistă în primul rând prin inocularea fricii și prin distrugerea sistematică a oricărui mecanism de protecție împotriva fricii.

Ăsta e principalul motiv pentru care regimurile comuniste au investit masiv în industria grea, dar nu și în industria bunurilor de consum. Consumul de bunuri poate atenua frica, și astfel subminează stabilitatea regimurilor, lucru pe care toate regimurile comuniste l-au învățat în timpul revoltei est-germane din 1953.

Singurul lucru viu care mai rămâne de fapt în locuitorii unei lumi totalitare sau autoritare e frica. În rest, oamenii respectivi sunt morți. Din perspectiva asta, regimurile totalitare sunt, în realitate, niște morgi, iar programele sociale (altfel benefice în condiții normale) nu sunt decât exerciții de cosmetizare a morților, de a pune fard și puțină culoare pe niște obraji cianotici.

Niciuna dintre măsurile sociale luate de un regim totalitar nu este propriu-zis socială, fiindcă nu este menită să anuleze, sau cel puțin să atenueze frica.

10. Ăsta este motivul principal pentru care drepturile și libertățile politice și civile au un rol fundamental și un statut special prin comparație cu celelalte drepturi și libertăți. Fiindcă doar ele pot genera un regim politic din care frica este absentă, deci în care oamenii sunt propriu-zis liberi.

De aceea un atac la drepturile civile și politice este mult mai grav decât unul la adresa drepturilor sociale sau culturale, de exemplu. Viața în absența libertății civile și politice nu este decât viață în prezența fricii. Iar frica este, de departe, cea mai dezumanizantă forță care îi poate afecta pe oameni.

În regimurile libere oamenii pot trăi vieți mizerabile și pline de privațiuni, dar nu trăiesc în frică. Lipsurile nu sunt totuna cu frica: ele pot genera temeri, dar nu frică. La nivel fundamental, demnitatea umană nu este afectată la fel de grav și de profund cum o face frica. Asta e ceea ce nu-nțeleg pseudo-progresiștii care laudă măsurile sociale ale regimurilor totalitare sau autoritare: că oamenii tânjesc după o viață fără frică mai mult decât după una fără privațiuni materiale, fiindcă frica e infinit mai cumplită.

11. România este o democrație (disfuncțională) abia din 1996. Și n-ar fi nici măcar atât dacă la mijlocul anilor ’90 n-am fi avut un consens politic cu privire la faptul că țara trebuie să meargă spre Vest, și ulterior spre integrarea în Uniunea Europeană.

Fără Uniunea Europeană, am fi rămas ce suntem de la 1866 încoace: o țară marginală, blocată în autoritarism. Nici acum nu suntem din cale-afară de democrați, instinctele autoritare sunt în continuare prezente masiv și la alegători și la aleși.

Dar fără Uniunea Europeană, efortul de a ne bloca instinctele astea, de a ne opune ciclului prin care abuzatul devine la rândul lui abuzator și de a învăța, oricât de greu, să fim altfel, ar fi fost aproape inexistent. Frica nu și-ar fi pierdut locul privilegiat. S-ar fi manifestat altfel decât în perioada totalitară, dar fi rămas întreagă: singurul nostru companion pe care îl știm

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

PoliticNicuşor Dan: Nu se pune problema ca stimulentele pentru nou-născuţi sau voucherele materna să nu mai fie plătite

EconomieCosmin Ghita: Societatea Nationala Nuclearelectrica launches the 2021-2023 Scolarship program “The Young Nuclearist”

ExternManuela Catrina: Despre #suveranitate tehnologica si #semiconductori. Cum poate #Romania contribui la acest efort european

SocialMarian Staș: Reportaj la singura școală rurală care va funcționa după programul lui Iohannis „România Educată”

EvenimenteVictor Vevera a participat la ședința Directorilor Generali ai Aeroporturilor din România

CulturaDoina Banciu: Tradiție și continuitate în valorificarea patrimoniului imaterial, ediția I

EditorialAlina Bârgăoanu: 11 septembrie și noul Internet



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe