Din nou despre politică, pornind de la sărăcie

Rata persoanelor afectate de privațiuni materiale (2005 / 2016)*

*2007 / 2016 pentru Bulgaria și România

The indicator is defined as the percentage of population with an enforced lack of at least three out of nine material deprivation items in the ‘economic strain and durables’ dimension.

A. Țări în care situația se îmbunătățește semnificativ

Polonia, 50,8% / 15% (-35,8)
Letonia, 56,8% / 26,4% (-30,4)
Lituania, 51,7% / 26,1% (-25,6)
Bulgaria, 71,4% / 46,9% (-24,5)
Slovacia, 42,6% / 19,1% (-23,5)
România, 54,5% / 40,4% (-14,1)
Ungaria, 39,7% / 29,6% (-10,1)

Observație: Polonia, Letonia, Lituania și România pleacă de la aproximtiv același nivel al privațiunilor materiale, dar în Polonia, Letonia și Lituania ritmul de îmbunătățire este semnificativ mai bun decât în România.

Dintre țările selectate, toate foste comuniste, ritmul cel mai lent de îmbunătățire a nivelului de trai îl avem în România și în Ungaria. Asta arată (1) că România este o beneficiară a globalizării și a aderării la UE, dar că (2) elitele politice, economice și intelectuale din România sunt indiferente (când nu de-a dreptul ostile) ideii de combatere a sărăciei.

De-asta, la noi, un partid care vrea să ducă țara mai departe trebuie să păstreze și chiar să întărească punctul (1) – lupta anticorupție, pentru independența justiției, pentru stat de drept, pentru reformă administrativă, pentru o economie capitalistă cât mai deschisă, pentru o democrație mai consolidată, pentru drepturi și libertăți, pentru valori liberale etc. – și, în același timp, să modifice punctul (2) – să întărească și să dezvolte plasa de siguranță a cetățenilor, să reducă marginalizarea socială și economică, să susțiă solidaritatea socială, să regândească sistemul de impozitare (inclusiv prin reintroducerea impozitării progresive) etc.

Dar pentru un astfel de partid e nevoie de inteligență politică mai mult decât de consecvență ideologică. Iar la noi, din păcate, inteligența politică e foarte rară, în timp ce consecvența ideologică (dusă adesea până la fanatism) o întâlnești la tot pasul.

Sunt plictisit de secte ideologice și de tehnocrați apolitici. Vreau un partid politic, fundamental politic, dar impur din punct de vedere ideologic. Doar așa putem ieși din impasul de acum.

Iar dacă vreodată mi-ar trece prin cap să fac un partid, criteriul fundamental de selecție nu ar fi nici CV-ul, nici expertiza pe un domeniu sau altul, nici virginitatea politică și nici coerența ideologică sau adeziunea față de Cauză (sau față de Lider). Nu, nimic din toate astea. Criteriul fundamental de selecție ar fi acele soft skils absolut necesare în politică (și mai ales în politica democratică): capacitatea de relaționare și de negociere, inteligență emoțională, minte deschisă și flexibilă, capabilă să vadă realitatea dincolo de lozinci și sloganuri, oroare față de purism și de autoritarism.

B Țări în care situația se înrăutățește

Grecia, 26,3% /39% (+12,7)
Irlanda, 11,2% / 19,4% (+8,2)
Italia, 14,6% / 22,6% (+8)
Spania, 11,9% / 15,2% (+3,3)
Luxemburg, 3,9% / 4,8% (+0,8)

Observație: date fiind cifrele, e normal și perfect inteligibil că în Grecia sau în Spania avem un discurs de contestare a globalizării. Dar în România, o copie după Syriza sau Podemos e la fel de ridicolă ca o copie după Frontul Național sau Trump. Realitățile sunt complet diferite, iar un politician trebuie să se uite la realități, nu la sloganuri.

Sursa datelor: Eurostat

https://www.facebook.com/sorin.cucerai?ref=br_rs