Orbiri în oglindă

Eventualul referendum pe justiție va avea fix aceeași soartă ca referendumul CpF.

Ce e simpatic e că e cerut de o sumă de organizații civice, ca al CpF-ului, și cu aceeași îndârjire.

Trec peste faptul că organizarea unui referendum în paralel cu alegerile europarlamentare e foarte complicată din punct de vedere tehnic: ar fi nevoie de dublarea secțiilor de votare.

Dar, ca și referendumul CpF, el e cerut exclusiv pentru a susține niște grupuri politice. În cazul de față, pentru a scoate la vot electoratul USR-PLUS.

Calculul e simplu și cinic. Toate partidele de la noi, inclusiv USR și PLUS, sunt stimulate de prevederile legale în vigoare (în primul rând de modul în care sunt finanțate de la buget partidele politice) să se adreseze exclusiv nucleului lor dur de alegători pentru a-l scoate la vot și, simultan, să demobilizeze toate celelalte electorate (deci să spere la un absenteism general cât mai ridicat).

Așa își cresc artificial procentele pe baza cărora sunt finanțate. O sută de mii de voturi pentru partidul X la o participare la vot de un milion de alegători înseamnă cu totul altceva decât aceeași sută de mii la o participare la vot de 3 milioane.

Despre asta e vorba de fapt în cazul insistent cerutului referendum pe justiție: de inflamarea electoratului hardcore propriu, pentru a ieși la vot, și de demobilizarea altor electorate, neinteresate de temă.

Calculul e totuși greșit, fiindcă șansele ca referendumul pe justiție să fie validat prin atingerea cvorumului sunt la fel de mici cât au fost și cele ale referendumului CpF – char dacă propusul referendum va fi simultan cu europarlamentarele (fiindcă, repet, vor fi secții de vot diferite). Iar asta va delegitima pe termen lung USR-PLUS.

Cu alte cuvinte, USR-PLUS va obține, prin referendum, două rezultate contrare: un procent artificial crescut la europarlamentare și, simultan, o delegitimare publică prin nevalidarea referendumului.

Cam asta se întâmplă când îți pierzi mințile și ești ori prea înflăcărat la tine-n bulă, ori prea miop așa încât să vrei să-ți umfli scorul la niște alegeri oricum fără mare miză fără să-ți mai pese că vei fi complet delegitimat la alegerile care chiar vor conta.

Drumul spre neființă deschis de Alianța Noastră România a lui Marian Munteanu va sta și în fața USR-PLUS – și din exact aceleași motive, chiar dacă tema e alta. Spre deliciul celor de la Pro România și ALDE.

Dacă chiar sunteți dornici să aflați cam câtă lume susține tema justiției ca temă prioritară, e suficient să vă uitați pe sondajele de opinie – care arată, toate, că scorul însumat al PSD, ALDE și Pro România este doar cu puțin mai mic decât scorul obținut de PSD și ALDE la alegerile parlamentare din 2016.

Sau, dacă sunteți neîncrezători în sondaje, e suficient să așteptați rezultatul oficial al alegerilor europarlamentare din mai ca să vă lămuriți. Mai sunt doar două luni, chiar nu mai e mult.

Altfel, dacă sunteți indignați – pe drept cuvânt! – de abuzurile comise de PSD și ALDE pe zona justiției, vă reamintesc faptul că Președintele României avea și are în continuare instrumente constituționale prin care să împiedice abuzurile, dar nu s-a folosit niciodată de ele din ianuarie 2017 și până în prezent.

În caz că nu știți, Președintele României are dreptul constituțional de a suspenda din funcție orice membru al guvernului (inclusiv ministrul de justiție, inclusiv prim-ministrul), dacă împotriva respectivului membru a fost depusă o plângere penală. Așa a procedat fostul președinte Traian Băsescu, de exemplu, în cazul unui fost ministru al apărării.

Pe de altă parte, opoziția arlamentară (PNL și USR) a avut câteva ocazii bune de a forma o majoritate punctuală care să dărâme guvernul Dăncilă și care să dea un alt guvern PSD, mai puțin dispus să comită abuzurile care au fost comise.

Din nefericire pentru ea și pentru noi, opoziția a ratat cu brio toate aceste ocazii, dând astfel mînă liberă guvernului în funcție.

Cu puțină inteligență, opoziția poate forța inclusiv îndepărtarea lui Dragnea de la șefia Camerei Deputaților, dar nici măcar asta nu a fost în stare să realizeze.

Dacă opoziția nu se pricepe decât să-și facă selfie-uri în Piața Victoriei alături de protestatari și să spere că cetățenii obișnuiți vor reuși cumva, în beneficiul ei, să facă ei treaba pe care opoziția nu știe sau nu vrea s-o facă, îmi pare rău, dar eu unul nu sunt dispus să accept o scădere atât de gravă a nivelului de profesionalism în politică.

Electoratul nu există pentru a vă scate vouă castanele fierbinți din foc, în timp ce voi vă faceți selfie-uri sau tăceți misterios-prezidențial.