Furia antisistem e reală și, cel puțin până la un punct, legitimă. Dacă suntem cinstiți cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că o împărtășim și noi. Probabil că imensa majoritate a societății românești e nemulțumită în momentul de față: de calitatea democrației, de impunitatea șmecherilor, de nivelul de trai, de calitatea clasei politice – de ceva concret, precis, cuantificabil și real.

În același timp, furia asta e întreținută, expandată, organizată și orientată de un aparat de propagandă bine finanțat și bine pus la punct care vrea să o ducă și să o mențină pe o linie profund ostilă valorilor democratice și intereselor fundamentale ale statului român (deci inclusiv ale noastre).

Tocmai asta ne face pe cei mai mulți dintre noi să ne abținem să-i dăm glas acum, ba chiar să încercăm să ne opunem cursului ei. Nu te faci frate cu dracu nici măcar ca să treci puntea – fiindcă de cealaltă parte a punții e abisul.

Pe termen scurt, nu pot fi construite soluții care să satisfacă nemulțumirile oamenilor – deși, pe termen mediu și lung, exact asta va trebui să facem.

Pe termen scurt însă putem și trebuie să destructurăm aparatul de propagandă care cu bună știință încearcă să împingă furia asta spre abisul unei Românii scoase de pe drumul ei și întoarse cu 35 de ani în urmă.

Furia și nemulțumirea sunt legitime doar atât timp cât nu se transformă într-o contrarevoluție ai cărei beneficiari direcți sunt vechii dușmani ai României.

Faptul că acești dușmani par să fie astăzi susținuți și din zona MAGA face lucrurile cu atât mai dezagreabile. Și crește urgența destructurării aparatului de propagandă care ne vrea din nou rusificați.