Sub presiunea schimbărilor tot mai accentuate ale climei, din a doua jumătate a secolului vor începe marile migrații climatice. Asta e cert. Multe guverne le prognozează deja, iar unele dintre ele chiar încep să se pregătească pentru ele. 

Migrațiile astea au, de regulă, ca efect prăbușiri ale civilizației. Civilizația noastră n-ar fi nici pe departe prima care colapsează astfel. Egiptul antic, de exemplu, a colapsat cel puțin o dată ca efect al migrațiilor climatice.

Există însă o posibilitate de a evita soarta asta: reformarea sistemelor politice și sociale după regulile diversității și ale incluziunii. Cu cât sistemele astea sunt mai repede create și mai robuste, cu atât mai rezilientă va fi o societate, în sensul că va putea absorbi un număr mare de migranți climatici fără ca civilizația să sufere. E evident că dacă ai o societate care prosperă prin diversitate și incluziune, ea va putea absorbi diversitatea migranților fără costuri sociale majore. Nu fără dificultăți, dar fără costuri sociale majore.

Invers, cu cât o societate e mai rigidă, mai autoritară și mai conservatoare, mai ostilă diversității și incluziunii, cu atât crește riscul ca ea să colapseze ca urmare a migrațiilor climatice. Iar migrațiile astea, repet, sunt certe: chiar și noi, cei maturi azi, vom prinde începutul lor în timpul vieții noastre. Mai sunt cel mult 30 de ani până la ele.

Așa încât dacă vă doriți ca, ajunși la maturitate, copiii și nepoții voștri să nu trăiască într-o lume de tip Mad Max, singura soluție fezabilă e să deveniți progresiști – să militați pentru o societate cât mai deschisă, mai diversă și mai fluidă cu putință; să susțineți politicile și reformele care merg în direcția asta; și să deveniți parte a soluției, nu parte a problemei.

Dacă nu din convingere – pentru că, orice-ați zice, e chiar foarte mișto să trăiești într-o astfel de societate, de-aia lumea migrează spre Europa de Vest și de Nord, nu spre China, Rusia, Turcia, România sau Ungaria – așadar dacă nu din convingere, măcar din pragmatism: mă gândesc că nu doriți pentru copiii și nepoții voștri o apocalipsă socială. Să lăsăm apocalipsa asta doar pentru China, Rusia și celelalte regimuri care nu se pot acomoda la diversitate și la incluziune.

Fără sisteme publice și fără o cultură nouă care să permită egalitatea în diferență și diversitatea cea mai largă posibil, societățile de azi nu vor face față migrațiilor climatice. De-asta ce începe acum cu noul val al drepturilor civile și cu căutarea de noi formule democratice, cu promovarea drepturilor femeilor, a comunității LGBT și așa mai departe, va face posibilă absorbția diferenței uneori radicale reprezentată de migranții climatici.

Nu e moft. Nu e nici măcar ideologie, așa cum țipă conservatorii și reacționarii zilei. E pragmatism pur. Altă cale de a evita implozia socială care poate fi generată de migrațiile climatice pur și simplu nu există.

Gândiți-vă că așa-zisa criză a migranților din UE din 2013-2015 a dat mari bătăi de cap societăților occidentale și a dus la resurgența fără precedent a mișcărilor suveraniste, izolaționiste și reacționare. Și asta în condițiile în care numărul acelor migranți nu a trecut de 5% din totalul populației.

Asta arată că actualele sisteme publice – atât cele sociale, cât și cele politice – nu sunt pregătite să facă față inevitabilelor migrații climatice. Cu atât mai mult cu cât acele migrații vor avea o amploare semnificativ mai mare decât cea din 2013-2015.

Așa încât doar reformarea masivă și rapidă a acestor sisteme publice prin centrarea lor pe diversitate și incluziune va putea să evite apocalipsa socială.

Vă invit așadar să luați foarte în serios progresismul. E singura soluție pragmatică pe care o avem la îndemână pentru a face față cu un nivel rezonabil de succes migrațiilor climatice.

Nu pentru noi – noi la momentul ăla vom fi morți sau aproape morți, oricum nu vom mai conta – ci pentru copiii și nepoții noștri, pentru ca, atunci când vor ajunge la rândul lor la maturitate, să aibă șansa de a trăi în societăți încă funcționale.