Nu sunt nici conservator, nici progresist. Sunt liberal. Cred, cu alte cuvinte, că toate stilurile de viață sunt legitime atâta vreme cât sunt asumate voluntar, că nu există stiluri de viață superioare altora și că nimeni – individ, grup, majoritate – nu are dreptul să impună altora stilul de viață și valorile proprii.

Cred că diversitatea și incluziunea trebuie practicate față de toți, nu doar față de grupurile „bune” din perspectiva ideologiei la care aderăm.

Cred că fiecare dintre noi consideră, în public, în privat sau doar în mintea lui/ei, că anumite stiluri de viață sunt revoltătoare, dezgustătoare, stranii sau cel puțin nerecomandabile. Doar că o astfel de considerație nu poate justifica niciodată interzicerea/pedepsirea acelor stiluri de viață. Cred că libertatea nu este gratuită, și că prețul pe care suntem ținuți să-l plătim pentru a locui într-o societatea liberă și deschisă este tocmai tolerarea acelor stiluri de viață pe care noi le considerăm revoltătoare, dezgustătoare, stranii sau cel puțin nerecomandabile.

Pot înțelege că, dacă ești conservator religios, găsești dezgustătoare relațiile gay, sau cele poliamoroase, de exemplu. Și sunt ok cu asta. Serios, chiar n-am nicio problemă. Cred că ai dreptul la stilul tău de viață și că nimeni nu are dreptul să te oblige să-ți schimbi opțiunile. Dar, la fel, nici tu nu ai dreptul să interzici relațiile gay șamd.

Pot, la fel, înțelege dacă ești vegan. E dreptul tău. Dar dacă ceri să fiu urmărit ca să se vadă dacă mănânc carne – și, în caz că o fac, să fiu pedepsit – și dacă începi să urli când mă vezi mâncând carne, avem o problemă. Serioasă.

Libertatea are întotdeauna un preț. Cine nu e dispus să-l plătească e, de fapt, ostil libertății – fie că e conservator, fie că e progresist.

Pentru că libertatea e incompatibilă cu moralismul agresiv, cu public shaming șamd. Moralismul agresiv etc. e doar un instrument utilizat în jocuri de putere – iar jocurile de putere sunt practicate doar de cei care cred că lumea e ierarhică și că ei trebuie să fie în vârful ierarhiei.

Dacă ești religios, pot înțelege de ce-ai putea crede că dacă sunt ateu sau agnostic o să ajung în iad. Dar îți interzic să-mi interzici ateismul/agnosticismul și te invit să-ți vezi mai degrabă doar de relația dintre tine și zeul tău. Lasă-mă pe mine în pace, mă descurc, mulțumesc. Mi-e bine cum sunt și unde sunt.

La fel, pot înțelege când spui, ca progresist, că, în calitate de bărbat alb heterosexual, sunt privilegiat. Și-ți dau dreptate: așa e. Doar că afirmația ta sper să reflecte credința într-o lume în care toți suntem egali și în care, pe cât posibil, nu mai există privilegii. Dacă însă faci afirmația asta doar ca să-mi închizi gura și ca vocea mea să nu se mai poată auzi niciodată, nu-mi arăți decât că vrei să trăim în aceeași lume ierarhică, dar având tu privilegiile mele. Ceea ce, zău, e trist.

Live and let live. Tratează ca fiind egale în demnitate toate stilurile de viață, inclusiv alea care-ți displac sau te scot din sărite. Ăsta e crezul liberal.

Iar dacă azi mă vedeți ostil conservatorilor și apărător al tuturor cauzelor progresiste, fiți convinși că mâine, dacă lumea progresistă care va prinde viață va fi tot la fel de prost articulată ca lumea conservatoare de azi, voi fi aliatul conservatorilor și religioșilor – din exact aceleași motive și în baza acelorași valori care azi mă fac să fiu aliatul progresiștilor.

De-asta mi-ar plăcea ca și progresiștii și conservatorii să se alieze cu liberalii mai degrabă decât cu extremele obsedate de putere și control din tabăra lor.

Am fi cu toții mai relaxați și-am trăi într-o lume mai deschisă. Pe cuvânt.