de Sorin Ioniţă

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un analist din Sofia a scăpat o eroare în powerpoint: “the defining issue in Bulgaria is the Rule of Low”. Greşeala s-a dovedit a fi mult mai plauzibilă decât originalul şi de atunci aşa i-a rămas numele regulii de aur.

Fapt e că alegerile de azi e probabil să lase lucrurile tot cum au fost, adică fără o decizie limpede, cam ca în Israel. E posibil să se instaleze un cabinet tehnocrat, căruia în Bulgaria i se zice “cabinet-program” (deşi alt program decât trimiterea PNRR la Bruxelles nu se întrevede) susţinut de mai mulţi dar neasumat integral de nimeni, iar apoi să se facă alegeri anticipate în toamnă, odată cu prezidenţialele programate pentru octombrie.

Tractorul Boiko Borisov

Ca şi în Israel, Bulgaria va avea premierul cel mai longeviv în funcţie din toată istoria sa dacă Boiko Borisov reuşeşte să stea la putere încă două luni, până în 4 iunie. Pe locul unu e un oarecare Todorov, prim-ministru comunist prin anii ’70, deci nu se pune. Şanse sunt să continue, dacă nu cumva alege el însuşi să intre în umbră până la alegerile prezidenţiale. Lipseşte un lider cu vizibilitate care să i se opună lui Borisov, altul decât preşedintele ţării, fost general de aviaţie şi pro-rus notoriu.

Iubitor de recorduri, Borisov a devenit în 2013 cel mai bătrân fotbalist care a intrat vreodată pe teren la un meci oficial în Bulgaria: la 54 de ani, în timp ce era prim-ministru, a jucat pentru Vitoşa Bistriţa (divizia B) unde era legitimat. La fel de paradoxal, GERB al premierului Borisov pare să fie singurul partid european de guvernare avantajat de pandemie, deoarece spaima reduce prezenţa la urne a opoziţiei socialiste (care arata cam ca PSD al nostru, doar că pro-ruşi pe faţă) şi a votului de protest, fragmentat pe mai multe partide. Bulgaria e locul 4 în lume la rata zilnică curentă a morţilor de Covid, dar creşte repede şi riscă să depăşească Ungaria, care e pe locul 1. Dar în vreme ce Ungaria e prima în UE la vaccinare completă (7.8% din populaţie), Bulgaria e ultima (1.2%). Vedeţi deci ce faceţi în vacanţă pe acolo.

UDMR-ul bulgar

UDMR-ul bulgăresc, adică partidul minorităţii turce (DPS) e mai mare decât al nostru (14-15%, locul trei in sondaje), membru în ALDE/Renew şi relativ corupt, deci cooperează natural din umbră cu premierul Borisov. De fapt nici nu e un partid exclusiv turc: un sfert din parlamentarii săi nu-s musulmani; votează cu DPS şi etnici bulgari musulmani (pomak); iar în ultimele alegeri a colectat jumătate din voturile romilor de toate confesiunile, un record. DPS n-are probleme să susţină un guvern alături de naţionaliştii radicali (deci un fel de coaliţie UDMR + PRM, vezi episodul 5) atâta vreme cât cooperarea nu-i oficială şi poate fi negată retoric. Intră în coaliţie la fel de bine şi cu partidul lui Borisov, şi cu socialiştii, după caz.

Populiştii

Cap la cap în sondaje cu UDMR-ul bulgăresc, adică pe la 14-16%, la concurenţă pentru locul 3, vine un partid populist nou, cu nume bizar, Ima Takăv Narod. Cum ar veni Există Aşa Un Popor, ori Încă Există o Naţiune, sau cum vreţi voi să traduceţi nuanţele din frumoasa limbă bulgară, care se folosea şi la noi în besearică & canţelarie până acu’ vreo trei secole, deci trebuie să vă sune cunoscut.

Partidul e condus de un muzician etno-pop-hiphop şi mogulaş cu talk show pe propriul post TV, Slavi Trifonov, o combinaţie de Tudor Gheorghe mai cu zvâc, Goran Bregovic big band show, şi Bobby Păunescu. Îl vedeţi în link aici cu formaţia Kuku Band în spectacolul numit, cum altfel, Ima Takăv Narod: o să vă deie lăcrămile pentru Maica Rodina (patria mamă). E anti-vaccinist, anti-carantină şi pentru “libertăţi”, ştiţi stilul, cu asta face propagandă pe TV ăla al lui. Dar cum bine observa cineva, partidul bulgar cu nume imposibil e mai curând one-man show secular al unui băiat cu talk show, gen Dan Diaconescu, asta dacă DD ar fi fost şi cântăreţ şi ar fi organizat mega-concerte: vineri a avut aproape 1 milion viewers la un asemenea concert online. Să-i zicem mai bine pe nume, partidul Slavi Trifonov, fiindcă veţi mai auzi de el şi la alegerile prezidenţiale din toamnă, în Bulgaria a venit vremea TV-entertainerilor politici, ca în Ucraina în 2019. Oricum sunt mai veseli, nu aşa saturnieni şi mirosind a moarte ca ai noştri; mai bine manelist decât ţârcovnic.

Naţionaliştii şi dilema macedoneană

In subsolul clasamentului, dar cu şanse să treacă pragul electoral, se află partidul naţionalist VMRO (organizaţia revoluţionară internă a Macedoniei), partener în coaliţia de guvernare la Sofia. E cel mai vechi partid bulgăresc, fondat în sec 19 la Salonic, moştenitorul tradiţiei de violenţă politică balcanică. VMRO a luptat ca forţă de gherilă contra turcilor, grecilor şi sârbilor pentru controlul Macedoniei Mari, recurgând ocazional la terorism contra populaţiilor civile, în acele vremuri de război al tuturor contra tuturor pentru împărţirea provinciilor otomane din Europa.

Ulterior l-a asasinat pe premierul bulgar Stamboliiski (rival politic), a cooperat cu fasciştii croaţi (ustaşii) şi l-a asasinat la Marsilia pe regele Iugoslaviei Alexandru I. Deci partid de partid, nu pistol cu apă. (O clonă a sa, VDRO – organizaţia revoluţionară internă a Dobrogei – a dus în mod similar lupta de rezistenţă împotriva autorităţilor române în Cadrilater între războaie).

VMRO de azi şi-a asumat denumirea şi presează guvernul să menţină linia dură în relaţia cu Macedonia (de Nord) vecină, căreia îi blochează aderarea la UE până când aceia nu vor recunoaşte că limba macedoneană e totuna cu limba bulgară. Scandalul pe identitate e în toi. Dar culmea e că tot VMRO se cheamă şi principalul partid de dreapta din Macedonia (de Nord), opoziţia la socialişti. Se trage tot din vechiul VMRO, dar ăsta din Skopje e azi suveranist şi anti-Bulgaria, promovând “macedonismul”, adică identitatea separată cu rădăcini în antichitate. Sunt cei care au umplut Skopje cu statui ale lui Alexandru Macedon, ca să-i enerveze în primul rând pe greci, dar în subsidiar şi pe bulgari, because why not?

Astăzi VMRO bulgar (mic, pe la 3-5%, dar vajnic, deţinând Ministerul Apărării) şi VMRO macedonean (mare, fost partid de guvernare), ambele sub drapelul naţionalist-revoluţionar de la începutul sec 20, îşi aruncă săgeţi peste graniţa de pe munţii Vlahina(!). Crazy, dar nimeni n-a spus că politica din Balcani e coerentă, nu? (pentru simplificare am exclus din ecuaţie pe albanezi şi sârbi, care au şi ei propriile opinii ferme despre Macedonia).

Protestele anticorupţie, TFL-iştii şi “modelul românesc”

Bulgaria Democrată (BD) este USR-Plus, însă cu trei picioare: noul partid DA (civic); altul al unui fost premier reformist (!); plus nişte ecologişti. Sunt TFL-ul bulgăresc: pro-UE, “fără corupţi în politică”, în prim-plan la protestele urbane #rezist din ultimii ani, cerând demisia premierului Borisov şi procurorului general Gheşev, văzuţi ca super-corupţi.

Figura lor emblematică e una neaşteptată pentru voi: Laura Codruţa Kovesi. Ani de zile oamenii din BD şi organizaţiile civice au vorbit despre “modelul românesc” de reformă a justiţiei, cerând un DNA care să bage miniştri la puşcărie ca la nord de Dunăre, la Sofia neexistând cazuri. De Kovesi s-a discutat în adunări publice, i s-au organizat conferinţe şi a fost aclamată acum 2 luni, când a respins majoritatea candidaţilor pentru Procuratura Europeană trimişi de coruptul Gheşev. Există o mişcare-suport a BD, Iniţiativa pentru Justiţie, s-au făcut demonstraţii de seară cu luminiţele de la telefoane mobile, model Piaţa Victoriei etc. Dar în vreme ce la Bucureşti Kovesi a cam ieşit din prim-plan, la Sofia încă umple un gol de imagine pentru civici deoarece co-preşedinţii BD n-au un profil foarte marcat, asta fiind una din explicaţiile pentru care alianţa e la 5-7% în sondaje (pragul electoral în Bulgaria e 4%).

Ca la noi, atât Borisov pe dreapta cât şi Socialiştii sunt deranjaţi de agenda anti-corupţie. Borisov, enervat, a dat în 2016 celebra declaraţie că ei n-au cazuri la vârf deoarece guvernul bulgar, spre deosebire de cel român, nu e corupt. Charisma bolovănoasă a lui Borisov merge iar efectul protestelor din 2017-2019 şi chiar 2020 se cam duce, din cauza restricţiilor cu pandemia. Premierul se delimitează de electoratul urban activ şi empatizează cu restul poporului. In vizită la o uzină metalurgică, Borisov le-a spus odinioară muncitorilor: “Voi proşti, eu prost, deci ne înţelegem bine” (Vie ste prosti i az sum prost, zatova se razbirame). Nu degeaba e cel mai longeviv premier din istoria democratică a Bulgariei.

Tot călare pe proteste se suie şi partidul anti-sistem Ispravi se.BG (“Sculaţi-vă! Jos Mafia!”), condus de Maia Manolova, fostă socialistă, fostă Ombudsman, activă pe temele anti-elitism, anti-corupţie şi e-populism, ca 5 Stelle în Italia la începuturi. E hiper-vizibilă şi plasată imediat după preşedintele ţării ca încredere în sondaje (Kovesi nu e măsurată). Partidul are 5-7% ca şi civicii; de fapt nu-i partid ci o reţea de comitete locale de acţiune care susţin că nu vor funcţii, ci democraţie directă. Se suspectează că totul ar fi o schemă a socialiştilor de a rupe votul de protest, pentru a face apoi coaliţie după alegeri: schema Ponta, cum ar veni, dar cu Renate Weber în locul lui Ponta. În Bulgaria s-ar putea să iasă.

Maşina de vot

Autoritatea electorală a cumpărat de vreo 20 milioane euro 9600 maşini de votat, de la o firmă locală, pentru ca oamenii să tasteze direct pe ecrane. Partea proastă a sistemului nu sunt însă maşinăriile, ci listele electorale, pline de decedaţi şi persoane plecate în Vest la muncă. Cum rezultatele în jurul pragului electoral de 4% vor fi strânse se aşteaptă ca numărătoarea şi suspansul să dureze mult; exit poll de mâine seară va fi destul de aproximativ.

Diaspora (mai mare proporţional decât cea română) va vota în secţiile organizate de ambasade. O lege şmecheră forţată de naţionalişti limitează drastic numărului de secţii de vot în ţări care nu sunt membre UE, în încercarea de a reduce influenţa diasporei aflate în Turcia. Doar că între timp a ieşit din UE şi Marea Britanie, chestie complet scăpată din vedere, ceea ce va crea probleme serioase pentru numeroşii bulgari aflaţi la muncă sau la studii acolo.

În Balcani, shit happens, nici conspiraţiile cele mai perverse nu ies cum le planifici.