Pro-occidentalismul de cazarmă. Faptul că politicienii români n-au voie să facă mare tărăboi pe tema Ucraina are şi beneficii practice: discuţiile inconfortabile nu sunt escaladate populist, România a fost singura ţară care în criza cerealelor n-a adoptat măsuri unilaterale sub presiune populară etc. Când se dă ordin pe unitate, ai noştri trebuie să asculte. Pentru că altfel generalii din servicii care i-au făcut din nulităţi analfabete funcţional, politicieni naţionali, îi trimit înapoi la coada vacii de unde au venit.

Contrastul cu Polonia, care are alegeri în toamnă, e grăitor: la ei politicienii se tem de grupurile de interese care votează şi devin incontrolabili in discurs; la noi se tem de handlerii din servicii şi ştiu până unde pot să ridice vocea dacă vor să fure în continuare în linişte. Sunt legiuni întregi de parlamentari PSD şi PNL cărora le plânge inima că n-au şi ei voie să se dea în stambă anti-Ucraina, această sarcină plăcută fiind sub-contractată doar AUR şi câtorva canale de presă cu clovnii oficiali ai acestora. Altfel cum credeţi voi că ar fi Daea cel mai responsabil ministru al agriculturii din Europa de Est, împotriva propriei naturi?

Problema mare e dacă pe termen lung occidentalismul ăsta de cazarmă, care nu-i bazat pe valori asumate sincer şi dezbateri deschise, chit că haotice, ci pe căluş în gura unor proşti dirijaţi cu hăţul, nu va face mai mult rău decât bine democraţiei româneşti. Nu că alternativa ar fi uşoară, după ce politica centristă a fost complet golită de autenticitate şi personalităţi, fiind populată cu holograme umane cărora nu le poţi lăsa pe mână nici o covrigărie, necum o ţară. Iată aşa o dilemă, cum se zice prin Moldova …