Pentru dezvoltarea durabilă a unei țări este nevoie de o simbioză intre economie și sistemul de învățământ. Școlile trebuie să se adapteze rapid la nevoile companiilor prin schimbarea programelor de învățământ de fiecare dată când piața o cere.În România această regulă nu se aplică. Avem specializări începute acum 20 de ani care încă sunt produsul principal oferit de diverse școli tocmai pentru că profesorii sunt prea comozi că să se reprofileze.Avem județe întregi unde firmele caută cu disperare specialiști pe zona tehnică iar universitățile oferă programe de jurnalism, drept, etc într-o totală inadecvare cu nevoile pieței.Stimularea flexibilizării sistemului de educație este una din marile priorități din învățământul românesc. Școlile trebuie sprijinite pentru a se putea adapta la cererile pieței iar cadrele didactice trebuie susținute pentru reprofilare.