În fața unei școli cu absolvenți mediocri, omul de stânga va da vina pe profesori și pe ”sistem”, iar cel de dreapta, pe lenevia, delăsarea și răsfățul elevilor super-protejați.

Cel de stânga va acuza sărăcia unor familii dezbinate, locuințele înghesuite și insalubre, distanța până la școală, lipsa internetului sau viciile infrastructurii.

Cel de dreapta va deplânge părinții care-i strică pe copii, făcându-le toate poftele (fără să le mai pună condiții) dar și care-i critică mai curând pe profesori, reproșându-le că odraslele lor nu au primit note pe merit etc.

Sigur că simplific. O fac pentru a arăta că tiparul nostru ”ideal” (socialist vs. moralist-ierarhic și orientat spre etica muncii serioase) ne face să vedem același fenomen din perspective greu de conciliat, deși adevărul e, ca de obicei, la intersecția acelor perspective.

De asta spun că, a te lăsa invadat de o ideologie (inclusiv de cea care chiar se potrivește cu educația, filozofia, sensibilitatea și prioritățile tale) e o sursă de sărăcie intelectuală, de reducționism și, eventual, de rea-voință.