Concentrarea masivă de trupe la granița cu Ucraina și retorica belicoasă, pe fondul unor explicite pretenții revizioniste, au repus Rusia pe agenda comunității internaționale. Dacă în episodul anterior – anexarea ilegală a Peninsulei Crimeea – nu a curs sânge, iar daunele războiului hibrid din estul Ucrainei au atras mai puțin atenția (cu excepția tragediei legate de doborârea avionului de pasageri Air Malaysia), acum lumea e chiar pusă pe jar de manevrele Kremlinului.
Din 17 decembrie 2021, când au apărut pe site-ul MAE rus cele două documente menite să proclame (public, nu diplomatic) așteptările voit-irealiste ale Moscovei, am citit zilnic numeroase analize făcute de experți și jurnaliști, de foști ambasadori occidentali în Federația Rusă sau foști miniștri de externe (printre care William Hague).  În respectivul dosar analitic s-au profilat două ipoteze de lucru: pe de o parte, exegeții intențiilor lui Vladimir Putin, care susțin că asistăm la un bluf, la o partidă de poker geopolitic și la o campanie de PR, ca pârghie de șantaj militar, în completarea celui energetic; pe de altă parte, cei care sunt convinși că invazia preconizată asupra Ucrainei va avea loc în curând și că Putin speculează un moment occidental confuz, pentru a reseta manu militari aranjamentele de securitate colectivă din toată Europa. Ne mișcăm între idealiști contrariați și realiști sumbri. Cert este că, dincolo de reacțiile critice, toți admit că ne aflăm într-o situație periculoasă, care nu trebuie subestimată. Și tocmai acest sentiment a produs nu doar anxietăți de cabinet, ci și efecte reale. Occidentul – pe diviziunea căruia miza Putin – s-a dovedit capabil să treacă peste egoismele naționale și să caute unitatea decizională, într-un efort de voință convergent. Conducătorul autocratic al Rusiei a avut ocazia să constate că e vizibil izolat pe scena internațională: până și vecinul de la Ankara (membru NATO) sau „partenerii” chinezi (gazde ale Jocurilor Olimpice de iarnă) i-au cerut să se abțină de la agravarea tensiunilor. Asia Centrală – care urmărește propriile interese și are parte de felurite neliniști – nu e nici ea aliniată la comandă. Iranul rămâne mai curând neutru, iar regimurile îndepărtate din Venezuela sau Cuba nu au ce oferi. 
Citeşte întreaga ştire: Fii atent la ce-ți dorești. Un bilanț de etapă al crizei de la granița ruso-ucraineană