de Teodor Baconschi

Ni se pare că ne-am prostit ca societate, că am involuat intelectual și că nu avem nimic de spus: elitele puterilor apusene gândesc și pentru noi, așa că nu ne rămâne decât să le parazităm pe tăcute sau să ne exportăm în continuare creierele, pentru că „aici” nu prea mai e nimic de făcut. De ce am discuta despre inteligența artificială, câtă vreme ne cam lipsește cea naturală? 
Regretatul academician Solomon Marcus și-a dedicat ultima parte a vieții sale de strălucit savant mai multor teme importante. Printre ele s-a numărat și ambiția de a demonstra că vechiul clivaj dintre științele tari și cele umaniste nu mai este pertinent. Ilustrul părinte al poeticii matematice se străduia să-și convingă cititorii că omul unei societăți a cunoașterii trebuie să domine – fie ca diletant superior, fie ca expert deschis la minte – ambele registre. Opoziția dintre mentalitatea științific pozitivă și cea „literară” (în sensul cel mai larg al cuvântului) a dominat (poate sub o durabilă influență franceză) cultura română modernă, însă permanentizarea ei riscă să ne mențină într-o zonă periferică, la limita irelevanței.  Cred că polivalentul Solomon Marcus avea fundamental dreptate și că reluarea „agendei” sale reprezintă un imperativ al noilor generații, fie acestea ocupate cu mereu invocata „reformă a Educației” (naționale) sau cu trasarea unui orizont conceptual menit să ne sincronizeze (altfel decât prin inerțialul nostru mimetism superficial) cu piața occidentală a ideilor.  În această zonă e de găsit, printre altele, urgența de a introduce în conversația academică și civică subiectul inteligenței artificiale (IA). Ne-am obișnuit – de secole – să reducem (aproape) totul la bășcălie și la hazul de necaz. Asta ne face „pudici” față de discuțiile serioase, monopolizate de specialiști reali sau autoproclamați și chipurile inaccesibile publicului mediu. Ni se pare că ne-am prostit ca societate, că am involuat intelectual și că nu avem nimic de spus: elitele puterilor apusene gândesc și pentru noi, așa că nu ne rămâne decât să le parazităm pe tăcute sau să ne exportăm în continuare creierele, pentru că „aici” nu prea mai e nimic de făcut. De ce am discuta despre inteligența artificială, câtă vreme ne cam lipsește cea naturală?  Listarea la bursa din New York a companiei UiPath – primul „unicorn” fondat de un român – a contribuit, cât de cât, la surmontarea acestui defetism paralizant. UiPath produce softuri de automatizare și robotizare a sarcinilor repetitive din toate domeniile economice. Sper că povestea acestui succes va inspira următoarele guverne, orice compoziție ar avea, și va apropia subiectul de mass-media. 
Citeşte întreaga ştire: Inteligența artificială dezvoltă inteligența naturală. De ce e cazul să-i acordăm tot mai multă atenție