de Teodor Baconschi

Mihail Gorbaciov, ultimul lider al URSS, a făcut istorie, însă moartea lui nu a suscitat emoția globală pe care am notat-o în cazul fostei regine Elisabeta a II-a. Cu rare excepții – să zicem George Washington, Konrad Adenauer, Charles de Gaulle sau Vaclav Havel – liderii moderni neîncoronați, deci patronii vremelnic aleși ai republicilor democratice, nu intră direct în manuale. Ei sunt fie rapid uitați, fie controversați până și – sau mai ales – după ce au părăsit lumea noastră. Putem găsi ușor explicațiile acestui regim memorial diferit. Aceleași explicații sunt valabile dacă ne întrebăm de ce la peste un secol de la încheierea epocii sale „imperiale”, prin reașezările de după Primul Război Mondial, Europa găzduiește încă zece monarhii (mari sau mici). 
Citeşte întreaga ştire: Între sceptru și spectru. De ce monarhiile europene au mai mult trecut decât viitor