După 1989, România a basculat lent în sfera occidentală. Dar urmașii comuniștilor (PDSR, PSD, azi USL) au adoptat, în fapt, modelul de capitalism oligarhic aplicat în spațiul post-sovietic. Astăzi, riscul nostru major e acela de a reintra într-o zonă gri, controlată economic din afara spațiului comunitar. Oligarhie, autoritarism, contraste sociale imense, control total asupra justiției și, de aici, falsă democrație.

Momentul e propice pentru toate cercurile interesate de această direcție. UE se confruntă cu o criză financiară și economică prelungită. Grecia e în prima linie a falimentului. Serbia și-a pierdut președintele pro-occidental Tadici și este condusă azi de un naționalist filorus. România și Bulgaria – ultimele venite în clubul UE – sunt fragile economic, minate de corupție și stoarse de o clasă politică așa cum o știm. Progresele făcute în economie, stat de drept, transparență decizională și independență a justiției nu sunt ireversibile. Am văzut asta în cele două luni de guvernare USL. Iată falia geopolitică pe care ne situăm. Pe 29 iulie nu e vorba doar de un politician (președintele ales și suspendat de cei 256) ci de valorile în aerul cărora urmează să ne trăim destinul. Propaganda USL e oricând capabilă să suțină că PDL și dreapta civică agită sperietori de paie. Am văzut însă că exponenții acestui bloc de partide mint non-stop, răstoarnă albul în negru și acționează cu o agresivitate extra-legală specific totalitară.

Acum, românii care înțeleg ce se întâmplă trebuie să dea încă o bătălie majoră. Nu pentru prestigiul nostru în UE (făcut praf în două luni de haos organizat). Nu pentru actuala Opoziție, care trebuie să se unească pe o platformă de dreapta mai largă, dacă mai vrea o șansă. Ci pentru noi toți, cei care vrem să facem din România o țară europeană, fără ghilimele.

Articol publicat pe www.baconschi.ro