Societatea noastră trece printr-o fază de fragmentare extremă. Liniile de clivaj clasice (dreapta/stânga, public/privat, superior/inferior, prioritar/secundar, just/injust etc) sunt bruiate permanent, deși tocmai buna lor definiție permite articularea consensului democratic. Practic, nu știm ce vrem și cum să ne (mai) atingem obiectivele comune.
Setul analitic explicativ e folosit în analizele publice de tot soiul – de la conștiința creșterii complexității sociale sub impactul noilor tehnologii, până la era epistemologică a ”post-adevărului”: vorbim/scriem frecvent despre ”fake news”, așa cum speculăm pe marginea unor actori ostili și a modului lor de acțiune (”cyberwar” etc). Lipsește însă algoritmul integrator: e ca și cum am avea toți termenii unui diagnostic, fără să îi putem așeza într-o sintaxă inteligibilă.
Menționez și deteriorarea gravă a narațiunilor ”coagulante”. Pe piața media și în social media prevalează mituri* recente centrifugale: statul paralel, fatalitatea emigrației (brain drain), tema declinului demografic, adâncirea stării de neîncredere interumană și față de instituții, confuzia axiologică, demoralizarea și identificarea extrem polarizată a binelui și a răului (binele absolut al unora e răul absolut al altora).
Sigur că nu putem croniciza această stare psihosocială. Problema majoră e că nu există contact între diagnostic și decizia politică de tip strategic. În fapt, n-am cules încă nici 10% din roadele otrăvite ale contraselecției generalizate.
*mituri înseamnă aici ”reprezentări colective dominante”, nu povești, ficțiuni etc.

https://www.facebook.com/teodor.baconschi.3